Daniel
Marcu

Pauză. 0-2! Șumudică se bucură ca un copilaș - bate palma în stânga și în dreapta, ridică privirea spre cer pentru a mulțumi Zeului Fotbal și se gândește deja la petrecerea cu lăutari de după meci. În acest timp, Andone pășește apăsat gazonul din Groapă și, deși calcă mai mult cu genunchii decât cu tălpile, se gândește cum să schimbe situația de pe tabelă.  Drumul celor doi spre vestiare este Purgatoriul lor. Unul vede lumina și se gândește deja la driblingurile și golurile marcate lui Sf Pavel pe Câmpiile Elizee, iar altul simte  arșița Iadului. [ citeste mai departe ]

Acum 26 de ani am făcut cunoştinţă cu dragostea pentru fotbal - aveam 3 ani şi, cu toată împotrivirea mamei, tata m-a luat pe stadion. Nu ştiu ce meci,  nu ştiu la ce tribună am stat, ştiu doar că  în capul şi inima mea au intrat de-atunci două culori, chiar dacă la pauză a trebuit să plecăm acasă din cauza crizei mele de plâns. Tata îmi spunea mereu că am plâns la fel de tare ca la botez - de această data botezul Giuleştiului.

Când am mai crescut, pe lângă obişnuitele meciuri, o altă tradiţie a Giuleştiului era "poiana lui Iocan" de a doua zi. [ citeste mai departe ]

Dramă, multă dramă. Luptă, multă luptă.  SUA joacă fotbal ca după un scenariu scris parcă de alchimiştii silver screen-ului de la Hollywood. Americanii, cu stelele albe fluturând pe drapelul de luptă, sunt un fel de cruciaţi ai vremurilor noastre - îşi trimit armatele în toate colţurile lumii pentru a civiliza, restaura pacea şi a aduce educaţie săracelor popoare bogate. Că e aur negru  sau aurul suflat pe Cupa Mondială, nu mai contează - ţara cere victoria, iar Demsey, Donovan şi ceilalţi trebuie să dea poporului ce vrea. [ citeste mai departe ]

Chiacu s-a întors în Ştefan cel Mare  gata să îmbrace din nou blana de câine până la moarte.  Format la Dinamo, dar transferat  pe ici şi colo, Hristu a uitat într-una dintre  perioadele sale petrecute în exil că e dinamovist  şi,  dacă ar fi să rămânem în lumea canină, a muşcat mâna care l-a hrănit. Machidonul şi-a strigat frustrarea şi a luat în zeflemea echipa care l-a format ca jucător.

http://www.youtube.com/watch? [ citeste mai departe ]

FIFA a dat-o-n bară cu mondialul african. Nu suntem idioţi să nu înţelegem dorinţa de globalizare şi atitudinea de „political correctness”, dar nici sado-masochişti să suportăm politizarea în dauna spectacolului.  JOCUL e pentru toţi, dar nu toţi îl pot juca! Cred că Africa are rolul ei bine definit în peisajul fotbalistic mondial, dar un rol care nu o prinde este acela de organizator de turneu final. [ citeste mai departe ]

Englezii, inventivi şi cu un simţ al umorului din altă lume, au produs un filmuleţ în care portarul Green a prins şutul americanului Dempsey.  Realizare de excepţie, parcă din lumea pixelului albastru băsescian.

Dacă am fi în Final Destination (filmul care arată că poţi trişa moartea, dar la final...mori), Robert Green ar fi ştiut că a scăpat ca prin urechile acului şi acum ar plănui cum să scape din următoarea încercare a morţii.  Şi alte lucruri s-ar fi întâmplat, sau, mai bine spus, nu s-ar fi întâmplat. [ citeste mai departe ]

Argentina lui Maradona nu arată ca o armată ordonată, ci mai mult ca o brigadă de guerilleros abia coborâtă din munţi şi gata să-şi dea viaţa pentru un ideal. Trofeul ală aurit îi zâmbeşte lui Maradona, şi, dacă rugăciunile din capela maradoniană îşi vor găsi ecoul, D10S îl va ridica deasupra capului în această vară. În toată dezordinea din teren, cuvântul de ordine este fotbalul - Messi şi băieţii îl joacă fără restricţii, fără reguli, ci doar cu gândul de a conduce mingea cât mai repede spre tranşeea adversă. [ citeste mai departe ]

Rapidul a câştigat primul titlu din istorie pe acordurile trompetei lui Tudorică - suporterul care comenta pe note muzicale un meci şi făcea un stadion întreg să bată din palme pe acordurile sunetului inconfundabil scos de obiectul suflător. Era atât de important pentru Giuleşti, încât nu cred că se fluiera de start dacă nu se auzea suntul trompetei sale magice pe fundal. Numele său era cunoscut în toată ţara, iar fiecare rezumat al unui meci de-al Rapidului trebuia să aibă şi un cadrul de legătură cu Tudorică şi a sa celebră trompetă. [ citeste mai departe ]

Mereu am fost fascinat de fanii englezi. M-am întrebat de unde atâta dragoste fierbinte pentru joc la un popor care nu are sânge latin? (Chestia cu inventatul jocului pe malul Tamisei nu stă în picioare ). Adevăratul răspuns la această întrebare l-am primit în 2000, după Rapid-Liverpool, când un fan al cormoranilor mi-a dat un răspuns halucinant, pe care îl consider valabil şi astăzi. ” Voi aveţi prea multe femei frumoase!”, mi-a spus britanicul roşcovan şi pistruiat, ridicându-şi şapca Burberry şi făcându-mi cu ochiul. Am rămas interzis. [ citeste mai departe ]

Dacă România ar fi la Mondial, Dodel ar fi şi el acolo. Cu laptopul buclucaş şi cu miile de contacte de sex feminin, adăugate cu mândrie în grupul de prieteni G.I.L.F.  Să ne imaginăm că România ar fi în locul Serbiei, iar brigada moravuri uşoare, formată din Dodel şi Crăcănel, s-ar afla în cantonament. Ce faci în cantonament? O arzi şmechereşte pe mess.

Printr-un miracol al tehnicii moderne, Dodel a făcut rost de id-ul de mess al unui fotomodel care a pozat într-un pictorial  special, dedicat Campionatului Mondial (staţi liniştiţi, fata vorbeşte româneşte) . [ citeste mai departe ]