sportvox » Adrian Prioteasa

Rabdare pentru idol

Adrian Prioteasa — Sun, 10 Jul 2011 12:22:29 +0000

Ce capcana ciudata se dovedeste perceptia lui Bute pentru opinia publica. Pe de o parte tanjim dupa sportivul model, campionul charismatic si ireprosabil Pe de alta parte din cauza manipularii continue in care traim de vreo saptezeci –optzeci de ani (politica si in egala masura mediatica) ajungem sa ne indoim imediat cand ceva ne apare prea autentic. Sa ne amintim mai intaii despre tanarul Bute ,cel care a pornit sa urce cararea dura a profesionismulului, paradoxal tocmai pentru ca Federatia Romana de Box i-a furat dreptul de a participa la Olimpiada de la Sidney 2000. Atunci il invinsese clar in ring pe unul dintre fratii Simion , dar tatal lor era prea apropiat de cei care decideau, ca sa conteze cumva valoarea sportiva.
Acum Bute si-a dorit sa boxeze in Romania cu centura pe masa. Apropo, el nu este campion mondial, ci doar detinator de centura la una dintre versiunile importante IBF. Unul care si-a aparat centura de opt ori consecutiv ceea ce este nu neaparat rarisim , dar cel putin extrem de respectabil .Lucian si-a dorit sa boxeze acasa. Pentru el asta insemna familia si prietenii din Pechea natala ,dar si necunoscutii de pe strada care se agata de el ca de una dintre putinele figuri publice care vorbesc romana nativ si nu ne fac de ras pe aiurea. Ca sa boxeze la Bucuresti a trebuit sa faca niste compromisuri pe care si le-a asumat cu buna stiinta. Si-a dorit sa-si stie mama in sala si pentru asta a suportat o atingere mai grea decat orice croseu al lui Mendy- bataia pe umar a lui Rudel avertizandu-l ca are de multumit public doamnei blonde in alb. Si-a inghitit lacrimile la imnul cantat de Andra , dar a trebuit sa se scoale in picioare, in plina conferinta de presa cand a venit Maruta, paiata, sa-si faca clovneria cu centura de jucarie. A vrut noaptea, pe racoare, in baie de multime la Univesitate si a avut de boxat la 50 de grade intr-o sala pentru care nu s-a facut vreodata un bilant termic care sa simuleze respiratia la unison a zece mii de omeni intr-o vara caniculara. Iar daca s-ar fi facut, nu ar fi existat nicio alta solutie decat aceeasi care s-a gasit mereu in Romania: galeata si T-ul de sters pe jos. Pentru un ring care condensa prea puternic si in consecinta aluneca prea periculos. Pana la urma exact asta ne este “brandul de tara”, “galeata si T-ul “ nu frunza alegorica. Bute a vrut sa-si imparta bucuria cu ai lui si -desi nu o asteapta- ii suntem recunoscatori. Bucurestiul e doar o etapa in drumul lui ,iar celor care se indoiesc le cere rabdare. Vine dintr-o natiune fara traditie in boxul profesionist si are de compensat asta. Nu e nici reperezentantul vreunei populatii aflata in numar critic pe continentul nord american si de aceea tot palmaresul lui trebuie construit cu inca si mai multa precautie. Nu artificial , ci cu abilitate. Interbox a acceptat sa –l lase sa-si faca acest capriciu de a boxa in Romania, din doua motive Al doilea este reteta financiara. Acum va fi in masura sa atace pentru asaltul final. Everestul inseamna unificarea centurilor. Nu au fost pasi gresiti pana acum si pentru motivatia lui Bute conteaza enorm ca si-a asigurat securitatea financiara.
Si-a umplut si golul inimii, chiar daca, probabil si cu destula amareala.. De acum urmeaza numele grele, pentru ca totul s-a asezat exact pe masura lui. De acum urmeaza gloria.

L-am uitat pe Doroftei campionul! Inca de cand i s-a scos si sangele din vene ca sa faca oficial cantarul. Tot la Bucuresti. Si nu l-a facut! L-am uitat inca de cand a ingenunchiat la prima zmucitura serioasa a lui Gatti . Definitiv si irevocabil! Zilele astea l-am uitat si pe Mosu cel simpatic. E prea plin de venin si “prea roman de-ai nostri!”

6-6, zar de fugă!

Adrian Prioteasa — Tue, 07 Jun 2011 13:37:37 +0000

Până la urmă e clar simptomatic acest 6-6 dintre Becali şi Mititelu, pentru întreaga Ligă a lui Mitică! Ca un zar de graţie. Fiecare dintre ei a schimbat o jumătate de duzină de antrenori într-un singur an. E firesc să fie aşa câtă vreme Dragomir a recunoscut public că “sportul” cu “linia” şi “marţi-ul” îi este cel mai pe suflet. Iar cei doi patroni de club, Gigi şi Adrian, i-au fost vremelnic un fel de copii de suflet. Ca s-a mai bălăcărit cu ei şi apoi fiecare dintre cei trei a spus că aşa glumesc între ei, băieţii “capabili”, se poate trece cu vederea. Important este că s-au dovedit discipoli buni. Acum unul zace cu capul spart prin şanţurile B-ului (dacă nu chiar ale C –ului!), iar celălalt se înfoaie la televizor ameninţând cu demiterea antrenori pe care încă nu i-a angajat!
Pauza de vară e mană cerească pentru Becali. E soare în curte la palatul de pe Calea Victoriei sau duminică dimineaţa ploioasă în conferinţa de presă adhoc din faţa bisericii din Pipera? Chiar nu contează! Laitmotivul concentrării celui mai mare proprietar de păşuni intravilane din România e acelaşi: pe cine să mai pună antrenor la viitoarea campioană Steaua Bucureşti? Olăroiu îl ia în deşert şi fuge cât poate! Zenga, Bergodi şi Protasov nici nu vor să audă. Nici de limba română măcar, darămite de Steaua! Boloni? “Un ungur” care preferă să se ducă la o echipă în criză dintr-o ţară în criză – PAOK Salonic! Hagi a scăpat ca prin urechile acului de o nouă umilinţă în Ghencea, doar datorită trufiei de a se pregăti pentru una şi mai mare, la nivel de primă reprezentativă! Străini cu nume nu vor veni la Steaua , câtă vreme vor afla că pasiunea patronului stelist este batjocura publică a propriilor antrenori şi jucători.. Cât despre antrenorii români, ei au înţeles că nu au şansa să-şi ţină jucătorii motivaţi şi sus cu moralul, dacă poartă tricouri roş-albastre. Cum să poată face asta, dacă cel care îi plăteşte se leapădă de ei ca de nişte sclavi inutili, care nu-i mai sunt de folos să are pământul încă o vară secetoasă pentru o primăvară searbădă? Mititelu măcar şi-a rezolvat dilmele. Bugetarea clubului nici nu e prea complicată. Dacă-şi vinde lotul strânge banii de amenzi la Ligă. Apoi îi rămâne brandul de echipă, dar care nu cred să îl îndestuleze pe Piţurcă şi cele şapte milioane de euro din hotărârea judecătoarescă definitivă.
Dar toate astea-s nimicuri. Important este că ei doi, Gigi Becali şi Adrian Mititelu, sunt oameni de onoare. Se pricep la ce fac şi au rezultate pe măsura priceperii şi onoarei lor.

Triumful definitiv

Adrian Prioteasa — Sun, 29 May 2011 00:46:51 +0000

Inchipuirea de a te putea opune Barcelonei pare acum doar ridicola. Nu pentru Manchester sau Real, ci pentru orice alcatuire terestra sub forma unei echipe de fotbal. Tremurul acela nervos al pumnilor inclestati de neputinta ai lui Ferguson parea mai degraba declansarea unui simptom de Parkinson, decat expresia limitarii acceptate a unui antrenor de –pana la urma- saptezeci de ani. Partizanul Vidici, coborat din Balcani sa conduca un commando britanic cu credinta ca e capabil sa invinga o Invincibila Armada- nu fidela neaparat coroanei Spaniei – a sfarsit tot in umilinta. Sarbul s-a predat la propriu ridicand mainile la sutul lui Villa, cel care a marcat definitiv tabela.

Ferguson nu a invatat nimic dupa Roma in 2009. Atunci l-a izolat pe Cristiano Ronaldo. Aseara a repetat greseala cu Rooney. Sau pur si simplu nu are forta sa poata fi mai mult. Guardiola a intrat doar primele zece minute in tactica lui Sir Alex. Atat cat sa ii citeasca dimensiunile. Si a inteles ca, in afara lui Park , in stare sa alerge ca intr-o leapsa interminabila, in macinisul Iniesta-Xavi-Messi (si sa mai si fuga dupa Alves cand mijlocul catalan arcuia banda pentru sprinturile brazilianului), nu mai exista nimeni in stare sa le tina piept alor lui. Ferguson a aliniat in incapatanarea lui scotiana, un tem de old –boys, incapabil organic sa tina piept probabil celei mai bune echipe din istorie. “Iepurele de gheata “ Van der Sar e pana la urma un portar de 41 de ani , care s-a facut tandari la golul lui Messi. Si degeaba a mai respins in extremis de cateva ori. Ramane plecarea tarzie , sub sut – obturat e adevarat de asezarea pe traiectorie a lui Vidici.

Barcelona joaca baschet cu piciorul. Cam asta inseamena tiki-taka. Pase scurte, dintr-una, in forta. Pase in care mingile sunt mai degraba deviate intre jucatori, pana cand , brusc, balonul incerca o traiectorie lunga, care sparge liniile adverse. Peste toti si toate, Messi, nepamantean si totusi atat de uman in manifestarea de dupa goluri, cu saritura aia scurta de copil care foarfeca sugubat aerul.

Sir Alex a inteles déjà ca va pierde atunci cand a tasnit din adancimea tronului oficial si a sarit in camp, cat mai la limita spatiului tehnic permis. Nu trecusera decat vreo zece minute. Atat a putut mentine o echipa lunga si in pressing care sa faca fata. Apoi Giggs si Valencia au devenit maini moarte. Carrick nu intelegea bine unde se afla, iar Rooney a fost degeaba singurul taur furios. In ciuda unicului gol marcat, restul meciului a lovit mai mult in gol. Mereu pe langa cei trei toreadori care au luat podiumul Balonului de Aur 2010.
Ferguson a fost incapatanat pana la capat. Sau fidel celor care i-au fost fideli. Si a incercat sa construiasca cu un alt batran-Scholes- nealegand sa riste nici cand aproape ca nu mai era vorba de vreun risc. Zero cornere pe Wembley pentru MU aseaza clar ecuatia partidei.
Dincolo, in puterea sa imperiala, Guardiola a putut sa pastreze timp si spatiu pentru gesturi nobile. L-a titularizat pe un Abidal inca nerefacut total, pentru ca stia ca valoarea echipei e in stare sa duca si asta. Putea sa ii ofere francezului, cel care acum o luna si jumatate isi opera o tumoare pe ficat, prilejul sa ridice trofeul ca pe un triumf al vietii, nu doar al fotbalului.
Cea mai frumoasa echipa a lumii e paradoxal si cea mai previzibila. Tactic pana si copiii i-au descifrat jocul. Degeaba. Mari antrenori a lumii nu i-l pot inca nici macar tulbura.

sportVOX vă invită să comentați Barcelona – Manchester 3-1. Cele mai reuşite texte vor fi publicate, cu sau fără numele autorului, în funcţie de opţiunea sa.

Razvan trebuie sa ramana

Adrian Prioteasa — Sat, 02 Apr 2011 15:38:42 +0000

Sa recapitulam: Razvan a devenit Lucescu cel Mic. Cu M mare. E inamicul public numarul unu, desi el nu a fost altfel decat egal cu sine pe toata perioada mandatului sau. Egal cu sine in cautari si in alegerile proaste. L-au propulsat in costumul Armani de selectioner, intr-un mod direct o imagine buna in afara gazonului, de tip elegant si comunicativ, iar in subliminalul federalilor si al microbistilor credinta in gena tatalui.

Or fi contat si meciurile egale ale Rapidului din Cupa UEFA 2005, insa prea putin in raport cu interesul lui Sandu de a-si desparti imaginea de cea a lui Piturca cel Negru. Razvan si-a depasit insa net conditia cu acest mandat grabit si-l va costa prea mult in viitor, dar asta e deja doar problema lui. Acum, ca speram lipsiti de cel mai elementar fair-play, doar la dezafilierea Bosniei, uitand ca avem totusi de trecut in clasament peste alte doua ‘forte’ ale fotbalului ligii B europene: Albania si Bielorusia, trebuie sa ne bem cucuta pana la capat.

Nationala nu trebuie sa devina o altfel Steaua. Daca Sandu si Lupescu au facut o greseala, trebuie sa si-o asume pana la capat! Sau sa plece odata cu selectionerul, daca acel Comitet Executiv din 7 aprilie hotaraste sa il demita. Amintiti-va de rezultatele slabe si presiunea in care Domenech a trait preliminariile trecute si apoi campania Mondialului african. Dar FFF l-a sustinut si au mers impreuna pana la finalul mandatului. Sau amintiti-va de presiunea pe care au pus-o fanii si presa engleza pe Eriksson sau McLaren. Federatia britanica a fost de neclinitit.

Mandatul unui antrenor de nationala trebuie sa mearga pana la capat, exact pentru ca urmatorul antrenor sa stie ca regula se respecta si sabia lui Damocles nu se pravaleste la primul semiesec. De ce ar conta insa la noi principiile?! Principiile ingradesc intotdeauna castigul financiar, nu –i asa? Un personaj din fotbalul nostru mizer, Iancu de Timisoara (mai popular din nefericire decat clasicul nenea Iancu) a decretat ca in “fotbal numai prostii sunt consecventi”. Daca va uitati la fruntea clasamentului “mitic”si o sa vedeti pe ce loc e Poli acum, o sa ii dati dreptate psuedoinvestitorului nascut in Giulesti si o sa va doriti categoric schimbarea lui Razvan. Dar asta nu ar face decat sa confirme si la nivel de echipa nationala derizoriul campionatului intern.

BOSNIA – ROMÂNIA. Cine se mai teme de Mutu?

Adrian Prioteasa — Wed, 23 Mar 2011 23:03:17 +0000

Nu cred ca bosniacii. In niciun caz ei. Meciul li s-a simplificat considerabil. Vor sti cu siguranta ca punctul de gatuire al traseelor Nationalei va fi tangent ghetelor florentinului. Si vor avea plantoane in zona.
Mai ales daca Safet Susici , antrenorul Bosniei, a apucat sa fie suficient de familiar cu panica generala instaurata intre “oamenii de fotbal” din Romania la eventuala neconvocare a lui Mutu. Apropo, va mai amintiti de Susici ? E tipul acela, care la cel mai celebru Romania-Iugoslavia (4-6!!! in 1977) i-a bagat -el singur!- lui Tete Moraru trei cutite reci in spate .
De la Mitica Corleone ( nu va repeziti la corecturi-e a patra cacofonie permisa de Academia Romana) , Nasu Sandu, prezidentabilul local si revalidat recent executiv UEFA si “ilustrul pasei scurte inapoi” Ionut Lupescu, pana la toata “opinca” cititoare de tabloide prin metrou , toti l-au cerut pe Mutu inapoi. Incoltit de situatia actuala a valorii fotbalistice a tricolorilor, selectionerul a amanetat-o si pe cea viitoare, cedand , chemandu-l pe ‘brilliant” si statutand ca fitele si faradelegea individuala alcatuiesc un model comportamental acceptabil in conditii de subperformanta.
Mutu , eroul cu aer de actor sudamerican de telenovela, a venit la Bucuresti cu ganduri de cumintenie si somn in cantonamente. A gasit si vreo doi pumni de cenusa , prin cotloanele carcaterului sau “degraba varsatoriu de sange” si si i-a pus in cap . Public si in conferinta de presa. Si-a cerut scuze colegilor pentru fuga de dupa Belgradul rusinii (0-5). E deja suficient pentru runda asta de convocari. Daca ar mai putea intra si o pasa de gol cu Luxemburg, am mai avea cui sa ne rugam inca vreo doi ani. Sigur ca va dori sa se revanseze pentru toate nedreptatile care i s-au facut in viata. Pe multimea de ospatari care i-a rasarit in miez de noapte cu note de plata ingrate, pe producatorii de medicamente care i-au strecurat sibutramina in Rinofug si pe Mourinho caruia ii era neclar daca praful alb de coca e substanta dopanta sau nu. Si va dori sa demonstreze tuturor ca poate sa o ia iar si iar de la capat., dar cred ca si daca ar da singur trei goluri, razbunandu-ne pe Susici, nu ar face decat sa ne amagesca din nou.
Pentru ca peste cateva luni, undeva in Europa , un alt ospatar va dori sa i se achite nota. Chiar asa! Uite ca exista totusi oameni care au de ce sa se teama de Mutu. Ospatarii.

Craciunescu si temerea dilutiei

Adrian Prioteasa — Sun, 09 Jan 2011 11:34:55 +0000

Intre o filmare la un reality –show pe teme gastronomic-mondene si o cearta demn-caraghioasa cu “siamezul” Porumboiu, Ion Craciunescu emite pareri fundamentale. Ultima este legata de prezenta” cu siguranta a unui arbitru roman la finala Europa League din 2012”.
Se stie ca orice finala europeana e arbitrata de arbitrii din clasa Elite. Mai mult, finalele sunt fluierate de arbitrii top-class aflati la finalul carierei, ca o rasplatata la modul in care si-au facut datoria fata de UEFA. Ori la aceasta ora Romania nu are arbitrii de o asemnea anvergura. Chiar daca arbitrajul romanesc a progresat si a reinceput sa existe pe agenda internationala, indeosebi datorita influentei pe care o are Mircea Sandu, as sustine exact contrariul afirmatiei lui Craciunescu.
Balaj si Tudor nu au cum ajunge in situatia enuntata desi, teoretic, exista pana in mai 2012 inca doua momente de avans in ranking –ul UEFA- vara lui 2011 si decembrie 2011. Balaj este in categoria Premiere Development, care grupeaza arbitrii cu sanse de evolutie superioara spre categoria Elite. Doar arbitrii Elite au dreptul sa fluiere meciuri finale si Balaj are sanse de a accesa in vara acesta clasificare, dar nu implineste criteriul nescris . Acela ca e nevoie de o anume confirmare in structura si de o buna si indelungata servire a organizatiei- in sensul corect al cuvantului- ca sa primesti o finala europeana. Tudor este de 5-6 ani in categoria Premiere, dar nu mai indeplineste criteriile de dezvoltare UEFA si- in cel mai bun caz- nu va regresa, dar in conformitate cu criteriile UEFA nu mai are cum sa mai progreseze vreodata. Asadar e exclus din start fata de situatia enuntata. Despre ceilalti cu atat mai putin poate fi vorba.
Se cuvine sa facem si o mentiune interesanta, de practica interna , care ne confirma insa metehnele traditionale. Cel mai delegat arbitru roman in 2010 a fost totusi Marius Avram. Cand nominalizarea venea libera de la UEFA si se cerea un arbitru la optiunea Comisiei Centrale de Arbitri, aparea invariabil fiul comisiei. E adevrat ca asta l-a ajutat sa si promoveze o treapta in acest sezon. Asa cum la asistentii delegati din interior pentru meciuri UEFA a aparut la continuitate un alt fiu al comisiei: Sebastian Constantin- fiul lui Constantin-Suceava.
Revenind la declaratia lui Craciunescu sa analizm ce ascunde in subtext. Pe de o parte un fals avant patriotic ca asta da bine pe standardul de PR atat de drag narcisistului Craciunescu. Pe de alta parte e si un mod de a –l denigra pe Mircea Sandu, care se pregateste de (re)alegeri in structurile Comitetului Executiv UEFA din aprilie. Afirmatia lui Craciunescu despre delegarea unei brigazi romanesti la finala 2012 Europe League are in subtext o alta :ca nominalizarea s-ar face -chipurile -prin traficul de influenta pe care Sandu l-ar exercita datorita pozitiei sale inalte si a prieteniei cu Angel Maria Vilar seful european al arbitrilor. Ori chiar daca exista practica asta si chiar aici am mentionat-o, in randurile de mai sus, oficial e o blasfemie.
Si ar mai fi un motiv foarte”romanesc”: clubul mic si select al arbitrilor romani de finale : Rainea , Igna , Craciunescu. Inca un nume ar dilua prea tare performanta, nu-i asa? Enuntand subiectul in asemnea context valceanul nu face decat sa-l denigreze ipocrit.

Ce preferati: scandalul sau valoarea?

Adrian Prioteasa — Tue, 04 Jan 2011 00:08:12 +0000

Cristina Neagu are 22 de ani. La ultimele europene de handball interul stanga al nationalei noastre a fost golgeterul competitiei si a avut cel mai mare numar de assist-uri (pase decisive). O jucatoare stralucitoare, o luptatoare absoluta . Lucida, cu leadership asumat si pe deasupra si modesta. Nu in ultimul rand e o femeie cel putin interesanta, daca nu frumoasa.Vi se par motive suficiente ca un asemnea personaj sa faca rating si audienta macar in presa de specialitate? Ei bine, nu sunt. In jurnalele de sport sau chiar in gazetele de sport o sa o intalniti mai des pe Bianca Draguseanu din postura de iubita a unui fotbalist care probabil va ‘muri’speranta . Spuneti-mi daca, s-a scris in presa in acest ciclu olimpic mai mult despre Constantina Dita Tomescu- campioana olimpica en titre la marathon- sau despre Iulia Nustiucebombasexy? Controversa exista. Cine e vinovat despre aceste alegeri false? Realitatea spune ca stirile stupide , scandalurile si sfarcurile fac rating . Degeaba scriem despre modele reale. Ele sunt ignorate ca produse de masa, iar nisele nu fac volum critic. Asta este poezia pe care o spun sefii televiziunilor si cei ai ziarelor. Pe de alta parte daca intrebi oamenii in sondaje, ei spun ca-si doresc sa vada si sa afle mai degraba despre lucrurile serioase si despre valorile autentice, dar ca presa le baga pe gat doar mizerie si can-can. Oricare ar fi cauza deocamdata spirala vicioasa are vectorul indreptat in jos. Handbalul feminin facea bunoara, cifre de rating subunitar pe o televiziune cu specific de sport si atunci la ce bun sa mai fie promovat? Pana la urma cineva este ipocrit. Publicul de masa sau formatorii de opinie. Stiu, de exemplu, ca pe acest site, exista un altfel de public, dar cat e de concludent acest public la nivelul unei mase de consumatori cu potential comercial? Chiar daca aici se gasesc exact consumatori cu putere de cumparare consistenta , tot criteriul numeric e essential. Daca veti avea curiozitatea sa cercetati, veti vedea ca, pana si aici, subiectele cu potential de scandal au mult mai multa cautare decat cele cu miza pozitiv-exemplara. Revenind la exemplul Cristinei Neagu, nu stiu cati consumatori de sport au aflat ca titlul de cea mai buna handbalista a anului se acorda pe baza numarului de voturi exprimate de public , nu de catre specialisti. Votarea s-a incheiat la 31 decembrie, si probabil ca, datorita faptului ca acest eveniment a fost prost sau deloc relatat in presa noastra, degeaba este Cristina cea mai eficienta handbalista a momentului european si finalista a Champions League 2010. Tot o nordica va castiga pentru ca, de acolo vor fi venit probabil cele mai multe voturi. Asta, cu toate ca sunt tari cu populatie mai mica decat a noastra, insa handbalul si vedetele lui sunt altfel popularizate si exista o cultura a respectului pentru personalitatile reale. E limpede ca nu se poate obtine un public educat si cu aderenta la valori autentice decat cu efortul formatorilor de opinie. Dar pentru asta e nevoie de sacrificiu comercial. Impulsul principal trebuie sa plece primordial de la televiziunea de stat. In rest e vorba doar despre abilitati manageriale si responsabilitate sociala. Iar asta suna cam pretentios si cam gol pe dinauntru.

Mic tratat de tragedie inepta

Adrian Prioteasa — Thu, 16 Dec 2010 00:36:28 +0000

Nu cred ca ne-a invins frica la Napoli. Nici Cannavaro cel mic si rau si nici Hamsik, cel cu freza de sioux. Stiti formularea aia stupida pe care o repeta fotbalsitii sau antrenorii nostri pana curge rumegusul dintre frazele de lemn? “A invins echipa care si-a dorit mai mult victoria.” Cam asta a fost. Alde Cavani stiu una si buna. Daca rezolva treaba pana in ultimul minut de joc e bine ! Daca nu, tot o rezolva ei cumva pana la urma, dar in prelungiri. Lacatus a pregatit bine meciul normal , dar iar nu si-a facut tema pentru partea esentiala a intalnirii. Finalul plus prelungirile. Napoli din asta respira: increderea in faptul ca pana la urma reusesc. Iar oxigenul pentru prelungiri si l-au imbuteliat cu grija tot timpul meciului. Li-l livrau ai nostri din plin! Un aut inatrziat, o degajare precedata de trasul ciorapilor, un falut ici, o simulare colo. Din asta se hraneste doar toata liga lu’ Mitica. Dragomir, nu Cardoso! Mitica, italo-suedezul de culoare cu tata roman ,a avut bafta sa se apuce de fotbal in alta lume. Aia in care te duci pe poarta spargand ziduri, nu asteptand sa ticaie ceasul si sa o scape portarul advers printre picioare. Cred ca amanuntul asta cu minutele ‘salvate “ de ai nostri in timpul meciului si adunate razbunator in prelungiri nu-l iau deloc in serios antrenorii nostri si cu atat mai putin Lacatus. Steaua mai trecuse si la Bucuresti prin iadul celor opt minute de prelungire. Cele in care Napoli trimisese toata herghelia ‘cavaleriei rusticana” peste iobagii eliberati temporar de la munca gliei , doar cat sa incerce sa opresca navalirea . Fara sa reusesca cu tot raul si ramul de partea lor. Cand o patesti o data te intrebi de ce atata ghinion?! Cand o patesti a doua oara, dupa acelasi scenariu si dupa ce toata lumea stie povestea finalurilor de meci ale lui Napoli , realizezi ca e vorba despre altceva. Mai ales ca jucatorii Stelei au strans minute bune in timpul meciului ca sa le hranim caii cu jaratec pentru sfarsitul de meci. Singura problema e ca nu vom invata nimic din aceasta lectie. Pentru ca am mai studiat –o degeaba de zeci de ori. Si atunci raspunsul la intrebarea nerostita este ca am pierdut din prostia de a nu intelege ca, tragand de timp, nu facem decat sa ne alimentam slabiciunea de a nu fi in stare sa ducem finalurile in picioare.Si pana la urma cu o singura victorie in grupa era aproape indecent sa invoci primavara .

Frica bate gura

Adrian Prioteasa — Mon, 15 Nov 2010 20:41:28 +0000

Ce simplu e fotbalul într-un campionat nivelat în jos! Oțelul de astăzi e una dintre puținele echipe care nu a făcut altceva decât să-și conserve valoarea. În plus a păstrat antrenorul mai bine de un an. Și a fost suficient. Asta în timp ce pseudo-granzii Steaua, Dinamo, Rapid sau CFR, dacă au două rezultate proaste la rand, rulează loturi și caută antrenor nou. Și asta e cauza pentru care coboară din ce în ce mai jos. Nerăbdarea patronilor e marele lest al acestor echipe. Oameni care au reușit iute în afaceri -îndeosebi cu onor statul român- își tot închipuie că știu adevărul absolut în orice domeniu. Cu atât mai mult acolo unde fiecare are senzația că se pricepe. Următoarea mare caștigătoare a campionatului va fi Universitatea Craiova. Acolo, un președinte guraliv a primit alternativa la retrogradare sub forma unei botnițe. Între Becali și Mititelu singura diferență era mediatizarea stupidităților pe care le lansează fiecare dintre ei cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună. Plus strâmtorarea financiară oarecum diferita. Pentru că metrul pătrat în Pipera are încă un preț mai bun decât cel de prin periferia Băniei. Pițurcă dovedește însă că e un brand. Plecarea din Ghencea e o mărturie rarisimă de consecvență în fotbalul indigen. Un mod răspicat de a fi luat în serios pentru totdeuna . Mititelu e acum mai tăcut decât frica lui de a fi părăsit în acest mariaj cu Pițurcă. De fapt a devenit Mutitelu pentru că știe că dacă vorbește, Piți își face bagajele peste noapte. A facut-o cu Becali, la Steaua, unde miza era mult mai mare. Așa că păstrând un antrenor valoros și cu o pepiniera înzetrată măcar genetic, Craiova va defila în campionat. Poate nu în returul actual, dar dacă situația rămâne măcar ca cea de astăzi, Craiova va fi la luptă clară pentru titlul de la anul. Mai ales că dacă potul cel mare -de zece milioane de Euro- se scoate din 2012, odată cu necalificarea directă în grupă a campioanei, alde Becali & Borcea s-ar putea decide să se reîntoarcă în bibliotecile de domiciliu.

A explodat mămăliga!

Adrian Prioteasa — Fri, 12 Nov 2010 21:07:00 +0000

Dar a fost nevoie de Brânză alături! De Ana Maria Brânză și de Anca Măroiu și de Simona Alexandru şi de Loredana Iordăchioiu. Echipa națională de sabie. Habar nu avem cine sunt fetele astea, de fapt. Chiar și acum după ce au dovedit că alcătuiesc cea mai bună echipă a României, singura echipă națională medaliată cu aur la un Campionat Mondial, ele vor ramâne doar niște anonime glorioase. Suntem campioni mondiali la un sport de echipă, care e și disciplină olimpică pe deasupra. Boc proababil că a scăpat o înjurătură printre dinți pentru că are de plătit indemnizații unei echipe întregi- fie ea și de patru, bașca anternorul. Răsuflă însă ușurat între două coase trase la rădăcina traiului nostru cotidian, cand își amintește că măcar fetele de la canotaj nu au luat decât bronzul la 8+1. Asta înseamnă că mai salvează niște mărunțiș pentru vreo două roabe de asfalt la cei zece kilometri anuali de autostradă pe care îi inaugurează solemn. Băsescu își reface repede agenda prezidențială de peste două saptămâni, cât să mai apuce și el să fie simpatic națiunii cu premierea acestor fete, iar televiziunile de sport nu găsesc de cuviință să dea vestea asta rarissimă ca breaking news. Fetele-mușchetari au bătut Ucraina, Franța și Coreea de Sud ca să dea asaltul final la nemțoaice. Dar nu vom afla mare Brânză despre asta pentru că sportivele astea minunate nu au bătut niciun ospătar pe la o oră mică din noapte. Viața noastră va merge nestingherit mai departe fără să fi aflat că ne putem bucura de performanța asta decât dacă am avut norocul să fim pe Eurosport la ora finalei. Iar între timp nu avem decât de pândit pe treizeci de reluari dacă vreo tragere de tricou a început sau s-a sfârșit în careu și să numărăm câte secunde prelungește vreun arbitru un meci în care ‘ai noștri’ trag la un 0-0 prin vreun tur doi preliminar de Europe League.