Dan
Duca

A reînceput Turul Franţei, competiţia aia minunată la care unii ne uităm ca hipnotizaţi în fiecare an şi la naiba, e din nou prilej de nostalgie. A devenit aproape un ritual anual să-i regretăm. Nu, nu vă gândiţi la Armstrong, Ulrich, Pantani, Virenque sau Michel Badiono (anouncerul de culoare de pe motocicletele Turului, oare aşa i s-o fi scriind numele?), deşi pentru unul obişnuit să înghită măcar în sport poveşti de adormit copiii, îmi lipsesc ridicările din şea ale americanului. Crunt. [ citeste mai departe ]

După ce pentru o bună perioadă de timp a fost mai prezent în paginile tabloidelor decât în cele ale ziarelor de sport pe post de iubit al Ilincăi Vandici şi nu atacant, Marica a dat senzaţia că şi-a revenit şi pe teren, până la o eliminare stupidă. A dat gol după gol, pasă după pasă, a alergat, a fost util echipei de club - VfB Stuttgart - şi s-a împăcat şi cu Lucescu Jr. la Naţională, acolo unde fostul dinamovist e încă dator nevoie mare.

Şi atunci de ce să renunţi la Bundesliga pentru Galatasaray? [ citeste mai departe ]

Imaginile cu antrenorului lui CFR spârgând cu picioarele sticla din dreptul băncii tehnice vor face probabil înconjurul televiziunilor din Europa. Oricum, altceva nu era consemnat în dreptul echipei sale.

La pauză putea fi lejer 3-0 pentru elveţieni. Clujenii au lipsit total de pe teren, iar în locul lor ar fi putut fi plantate nişte scânduri din care să devieze mingea din drumul ei spre gol. Pe margine, din când în când, Sorin Cârţu se agita isteric, semn că atunci când raţiunea te părăseşte nu-ţi rămâne decât să dai din mâini şi din picioare. [ citeste mai departe ]

Există nervi, vorba lui Marin Sorescu. De vreo trei zile, „Liga lui Mitică” pare să se fi mutat într-un amestec de Kandahar cu Wall Street-ul în ziua arestării lui Bernie Madoff. Exagerăm, fireşte. Oriunde ai întoarce capul, explodează câte ceva sau se pune lacătul Fiscului la uşă. Uneori, acolo unde te-ai aştepta mai puţin. [ citeste mai departe ]

În urmă cu doar câteva luni, un meci Steaua-Universitatea Craiova oferea imaginea unui stadion bucureştean aproape pustiu, în care, aşa cum inspirat arătau cei, de la GSP, doar 2.000 de fani spărgeau monotonia unei zile de primăvară. Sâmbătă seara au fost 25.000. Ce naiba se va fi întâmplat între timp?

Mă uit spre Ghencea şi mărturisesc că nu înţeleg prea multe. [ citeste mai departe ]

După ce a indicat eliminarea Germaniei în semifinala cu Spania, o parte din suporterii nemţi s-au gândit să-i facă de petrecanie caracatiţei Paul. Iată câteva sugestii pentru cei care vor să se răzbune duminică pe suratele lui Paul, dacă spaniolii pierd. Sau pentru fanii olandezi, dacă ibericii câştigă, iar profeţia lui Paul se adevereşte.

Dacă se va întâmpla să piardă finala de duminică, spaniolii au gata concepută reţeta pentru rubedeniile caracatiţei Paul, cea care i-a indicat drept câştigători ai trofeului din Africa de Sud. [ citeste mai departe ]

Pentru fanii mai recenţi ai ciclismului, Marea Buclă, care începe sâmbătă, nu se confundă doar cu Armstrong sau Contador, ci şi cu alţi doi oameni, aflaţi în şi la umbră.

Au trecut atâţia ani încât am şi uitat cum am ajuns să mă uit la ciclism. Să mă fi prins vreo glumă, să mă fi captivat vreo căţărare, vreun peisaj, vreo căzătură.... cine mai ştie. Vreo 14 ani să fie (Dumnezeule! atât de mulţi) de când iulie e adevărata lună a cadourilor. [ citeste mai departe ]

Joi, în timpul meciului Franţa-Mexic am adormit. Pe englezi i-am văzut pentru că băusem o cafea înainte. Şi totuşi cine ne va ţine cu ochii deschişi la aceste Mondiale?

Nu-mi amintesc să fi văzut o Franţă mai slabă. Poate să fie memoria mea de susţinător moderat al cocoşilor selectivă, însă părcă niciodată lipsa de idei, de vână, de putinţă nu a părut mai evidentă ca în acest meci cu Mexicul. [ citeste mai departe ]

Vuvuzele. Se mai aude ceva în afara lor? Şi nu doar în transmisiunile TVR, atunci când micul ecran sau plasma par invadate de un roi de albine ucigaşe, ci şi pe stradă. În tramvai, la o masă alăturată a uneia dintre terasele de la Bookfest, toată lumea ce nu are pe buze aceste trompete, pare dispusă să vorbească despre ele. Oricum, mai mult decât despre fotbal. Aşa se face că vuvuzela e starul acestui mondial şi nu Messi, Cristiano Ronaldo sau Ribery. [ citeste mai departe ]

Doar în deşert ajungi cu adevărat să preţuieşti apa chioară. Uite aşa am ajuns la înţelepciunea boşimană, uitându-mă la ceea ce ar fi trebuit să fie marţi seară o capodoperă. Nu, nu o piesă de teatru la Bulandra, nu un film semnat de Tarantino ci  o promisiune ca şi făcută: returul duelului din Liga Campionilor, Barcelona – Arsenal Londra de pe Nou Camp.

Un meci ridicat la rang de playstation de Messi, după cum remarca ulterior Wenger, dar coborât la nivelul unui duel judeţean  din cauza comentariului tandemului teveristic: Sorin Hobana şi Dragoş Bocanaciu. [ citeste mai departe ]