Coca-Cola este un partener de maraton al Jocurilor Olimpice şi cu ocazia competiţiei de la Londra a lansat campania “Move To The Beat”, cun spoturi publicitare de rigoare. Mai lipsesc companiile de tutun şi produse tabagice, dar cu siguranţă din marile intersecţii ale Londrei nu vor zâmbi babe ştirbe cu cancer pulmonar sau copii din India care te învaţă de la cinci ani cum se fac rotocoale de fum în formă de cercuri olimpice. În aceste condiţii, ce rost mai are lupta anti doping, un nurofen este cu mult mai puţin grav decât cele enumerate mai sus dacă e să ne luăm după toate studiile din lume? Dar, în cele din umră, important e să participi, nu-i aşa?

După ultimele decizii, nu mai putem vorbi de sport, nu mai putem vorbi de justiţie, totul este o cacealma care nu poate decât să ridice multe semne de întrebare. Mingea e rotundă, dar telecomanda e la fel de dretunghiulară şi, din păcate, o folosim tot mai des pentru a vedea alte echipe de prin vecini cu joacă în cupele europene şi la turneele finale.

Poate, totuşi, vorba comentatorilor, dacă îşi doresc cu adevărat mai mult victoria, procurorii întorc printr-o minune rezultatul la recurs. Dacă nu, să se lase de sportul ăsta şi să o caute în continuare pe Elodia. Cine ştie, poate se ascunde în vreo peluză.

Cu un dram de noroc, putea să fie altfel, dar un meci în plus nu schimba cu mult datele problemei. Atât se poate, acesta este summum-ul sportului românesc. Va trebui să învăţăm să nu uităm cum alţii iau medaliile “noastre” la gimnastică, cum pagaia şi padela altora alunecă mai bine pe apă, totul e să nu ne resemnăm cu această situaţie.

Defilăm mereu cu Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gabi Szabo, Ivan Patzaichin, dar nu punem nimic în loc. Şi atunci când Huţupan nu mai apără, avem o problemă. Am ratat calificarea în sferturile Campionatului Mondial de handbal, dar în câte sporturi ne putem lăuda cu o astfel de performanţă?

Să vedeţi cum vine Crăciunul anticipat dacă Steaua sau Vasluiul trec chinuit de grupele celei de-a doua competiţii intercluburi. Cinci zile face Becali turul televiziunilor la braţ cu Porumboiu. Şi atunci, după ce ne trece supărarea, nu merită fetele toată stima noastră, mai ales că sunt singurele care ar putea ajunge la Olimpiada de la Londra?

Altădată, ei făceau totul, nu depindeau de o armată de cercetători care făceau ani de zie teste până schimbau o piuliţă la carburator. Meştereau cu cheia franceză până la linia de start, dădeau la pompă pentru presiunea pneurilor şi îşi legau casca de piele şi îşi aşezau ochelarii mai mult pentru poză decât pentru protecţie. La nevoie, stingeau cum puteau singuri incendiul de la motorul care exploda pe pistă. Şi o luau de la capăt, chiar dacă fiecare kilometru parcurs, fiecare curbă luată cu mai mult 50 de kilometri la oră echivala cu risc enorm pentru propria viaţă.

Am descoperit întâmplător colajul de mai jos şi am fost fascinat de nebunia curselor de altădată. Sper să vă placă imaginile de mai jos (cu sonor, dacă se poate), chiar dacă unele accidente sunt cu adevărat spectaculoase şi poate au avut urmări dramatice. Fără ei, nu ar fi existat un Senna, un Schumacher sau o Dacia Logan.

Cu mici excepţii, echipele româneşti doar semenază condica în cupele europene. Se umflă în pene în faţa rivalelor mioritice şi apoi se scuză penibil pentru că îşi dau cu stângu’-n dreptu’ chiar şi atunci când gazonul e pus de olandezi. Nici acest an nu  a făcut excepţie, rezultatele confirmând panta descendentă din ultimele sezoane.

Dacă lucrurile continuă să meargă la fel de prost, vorba lui Murphy, la finalul acestui sezon este posibil să putem trimite în Liga Campionilor, pentru că aia ne doare cel mai mult- milioanele de euro pe care UEFA nu le va mai trimite în România, o singură formaţie. Şi aia în calificări! O analiză gsp.ro arată că am avea nevoie de (sic!) 18 victorii pentru a rămâne cu două echipe în Champions League. Hai că se poate, nu credeţi?

Ca şi în precedentul caz cu arbitrii prinşi că nu fluieră a pagubă, s-a ajuns la această situaţie nu pentru că ar fi stricat DNA microfoanele pe arbitrii, ci oprin ricoşeu de la alte afaceri dubioase mai interesante. Să nu uităm câte dosare frumoase s-au făcut de la pachetul mai mic de zahăr pe care Penescu îl vindea în supermarketurile sale cu şpagă la OPC ca să evite controalele: mită în fotbal, mită la partid, şpagă la instituţiile statului etc.

Mircea Sandu vorbea de milioane de euro în vară atunci când amintea de corupţia din fotbal, Gigi Becali încă mai are o valiză cu euroi pe la Parchet, dar acum face pe justiţiarul, uitând că alerga bezmetic după autocarul Bistriţei să-i premieze cu “cash” pe jucători.

Fotbalul românesc musteşte de corupţie, dar, să fim serioşi, nu a fost niciodată o miză la DNA dacă nu luăm în calcul şhow-ul mediatic. Le-a ieşit şi de această dată, circul va continua cu siguranţă. Adrian Mititelu, rămas fără echipă şi prea multe ocupaţii, abia aşteaptă să-şi mai arate ochelarii de soare pe sticlă în faţă la DNA, dar atât. Cel puţin, aşa spune tradiţia. Cazul Penescu s-a diluat până la dispariţie, valiza sechestrată nu-i mai dă emoţii cu cătuşe lui Becali, iar măreţul dosar al Transferurilor, cu care s-au cheltuit sume importante pe zeci de comisii rogatorii trimise prin paradisuri fiscale, în care l-au chinuit aiurea pe bătrânul Jean Pădureanu cu microfoane pe sub cămaşă la cină cu impresarii, cred că va bate recordul la termene în justiţia română. Şi dacă va ajunge la o finalitate, tot o furtună într-un pahar cu apă va fi, deoarece cluburile refuză să fie parte vătămată, aşa că prejudiciu rămâne din nou de ordinul mizelor de la jocurile de table dintre aşa numiţii “oameni de fotbal”. Şi atunci, de ce mai transpiră procurorii?

- Mihai Mitoşeru este maestru de ceremonii. Generaţia de aur, cu Hagi în frunte, primeşte aplauze şi fără răcnetele lui Mitoşeru.

- “Româniaaaa, România, ole, ole, ole!!!”. Se aude?

- Ca să se evite momente stânjenitoare, organizatorii au aşezat pe scaune copiuţe cu versurile imnului naţional. Tricolorii trecuţi prin vestiarul naţionalei probabil îl ştiu de la Euro 2008, când au făcut repetiţii.

- Primele valuri sud-americane pe Naţional Arena. Nu s-a dat alertă de tsunami, poate la primul gol al României.

- Bănel este titular, ia contact direct cu fotbalul francez. Şi Marica este pe gazon din primul minut.

- Aplauze prelungite pentru Victor Piţurcă. Selecţionerul nu pare să audă nimic, deşi gazonul este acum aproape de tribune.

- Inna a rezistat mai mult ca Sapunaru la incalzire. Se pare ca fotbalistul de la Porto s-a accidentat. Luchin va fi titular cu Franta. Meciul incepe cu ghinion.

- Bănel Nicoliţă a scos cei mai mulţi decibeli din tribune la prezentarea echipei României.

- Inna se misca bine, o fi fost in cantonament cu tricolorii? Sau la handbal, ca are o trupa de sase dansatori.

- Tot stadionul îi aplauda pe Ladislau Boloni, Gica Popescu, Gică Hagi  si Dorinel Munteanu, jucatorii cu cele mai multe selectii la nationala. Supusii nu si-au uitat REGELE, desi Neamtul detine suprematia la statistica.

- Suporterii Romaniei nu au fluierat imnul Frantei, Mitoseru isi merita si el banii. La cel al Romaniei parca si-au pierdut glasul, nu au reusit sa-l acopere pe Marcel Pavel, finul lui Nicu Gheara, nasul Nasului de la FRF.

- E 0-0 . Risca cineva un pronostic? Poate un 2-o ca la tineret?

- Ocazie mare pentru Romania, dintr-o lovitura libera. Deci, se poate.

- Daca la Inna a rezistat, dupa ceva contacte cu crampoanele, gazonul incepe sa isi arate brazdele. Aratura de toamna.

- Ups, prima ocazie si pentru francezi, tot dintr-o lovitura libera.

- Tănase îşi asortează echipamentul cu un cartonas din buzunarul arbitrului.

- Blanc este elagant, camasa si pantaloni de stofa, nu se agita prea tare in spatiul destinat antrenorului. In schimb, Piturcă iese vulcanic de sub copertina bancii tehnice, cu manecile treningului suflecate de parca s-ar pregati de o bataie in cartierele marginase ale Parisului. De multe ori, tusierul ii ecranează imaginea.

- Pauza, au venit din nou valurile.

- Spectatorii au ceva cu “maman” a francezilor, ii intrerupe Marica, scapat spre poarta adversa. Din pacate, fara minge.

- Galben si pentru francezi. Cum echipamentul este albastru, ar mai trebui un rosu, ca sa fie tricolorul complet şi să nu ne mai vaicărim, ca de fiecare dată, că arbitrii nu sunt gentlemeni cu noi.

- Netul merge tot mai greu, oare toti spectatorii trimit soacrelor poze cu Banel?

- Gazonul este mai avariat pe partea stinga, cred ca Piturca a pregatit o tactica de stânga pentru meciul cu socialiştii francezii, dar poate pe dreapta erau mai nepregătiţi!?

- Pauza de adevaratelea, se testeaza toaletele de pe Naţional Arena. Am o amica arhitecta care la uraste, le-a proiectat pe toate si a fost fericita când s-a trecut la alt nivel al lucrărilor.

- Un oficial cu talpa mai groasa la pantofi reface gazonul. Cine zicea ca trebuie 40.000 de euro ca sa îl schimbi, cred ca o pereche de pantofi fara striaţii pe talpă l-ar costa mai puţin pe Gigi Becali. Copiii de mingi dau si ei un “picior de ajutor”.

- Cred ca Piturca i-a timorat la vestiare, le-am facut cadou un corner francezilor.

- Tricolorii au devenit de dreapta, Nicolita era provoace un autogol, dar francezii nu si-au nimerit poarta. Cum ar fi fost?

- Talpa domnului cu gazonul nu a fost profesionista, dar poate am revenit la povestea cu “râul, ramul, evianul otrăvit…”

- Francezii par sa joace la o remiză, sunt ca şi calificaţi cu un astfel de rezultat. Noi, ca şi eliminaţi.

- Atacam cu toti jucatorii in terenul nostru:) ca doar atacul e cea mai buna aparare. Dar scapam de gol.

- Piţurcă ţipă mai tare ca Mitoşeru, dar nu are staţie de amplificare. Caută soluţii printre rezerve, dar după o privire spre băieţii de la încălzire amînă schimbările.

- Puţin dopaj psihologic de la tribune, dar francezii au devenit din ce în ce mai periculoşi. Ar fi bun un Mutu sau măcar un Torje, chiar dacă Bănel a trecut acum pe partea cu presa franceză.

- Nici o torţă, nici o fumigenă, oare fanii dinamovişti nu sunt la meci. Le simt lipsa si suporterilor din Medgidia, al căror banner nu lipsea de pe “Lia Manoliu” la meciurile naţionalei, lipit inginereşte de tunelul care ducea la vestiare.

- Tic-tac. Euro 2016, venim!

- Oprescu zicea că dăm un gol pe final, când obosesc francezii. S-o pricepe la fotbal, ca la gazon am văzut, mai bine cerea audienţă la Negoiţă de Sectorul 3 înainte de recepţie.

- Minutul 90, Piţurcă mai bagă un atacant în teren. După ce scoate un altul, evident.

- Spectatorii încep să părăsească Naţional Arena. Cei rămaşi îşi amintesc că sunt la fotbal şi îl huiduie copios pe Tătăruşanu, care trage de timp.

- Gata, 0-o, cum spuneam, Euro 2016 venim! Bosnia a batut Belarus cu 1-0.

Cu fizicul său impresionant, ar fi avut ceva şanse la sumo sau la aruncarea greutăţii, dar Tuvalu a ales să alerge. A ignorat râsetele din tribună, nu i-a păsat de ironiile din presa mondială, ba chiar a fost entuziasmat la final pentru că şi-a bătut recordul personal. Pentru el, a fost suficient să-şi învingă propriile limite. “Am avut încredere în mine, este un vis împlinit”, a declarat el pentru o televiziune franceză, după ce toate camerele de luat vederi s-au îndreptat spre el şi nu spre câştigătorul cursei de precalificare.

Nu este singurul caz din istoria Mondialelor de Atletism. În 2001,  la Edmonton, un jucător de fotbal american de 133 kilograme, Trevor Misipeka (“Ţestoasa Trevor”) a încercat să se califice la proba de 100 de metri sprint. A oprit acul cronometrului la 14.28 secunde, dar contraperformanţa  i-a adus o mulţime de fani. Eroul din Samoa a terminat cursa în 15.66 secunde. Ambii au primit aplauze.

Doi ani mai târziu, o situaţie similară s-a petrecut la proba feminină de sprint, când Savannah Sanitoa, tot din Samoa Americană, a terminat cu greu cursa de la Berlin.

Conducerea clubului Arsenal a găsit însă o inedită metodă de marketing pentru a mai atenua din această umilinţă. Toţi fanii care au mers 340 de kilometri pentru a asista la umilinţa secolului vor primi gratuit un bilet pentru alt meci al echipei Arsenal în deplasare. Nu ştiu dacă vor exista suporteri care vor vede cu acelaşi bilet mai multe meciuri ale tunarilor pe terenuri străine, dat fiind politica grupării de a-şi vinde prea uşor vedetele, dar această metodă ar putea fi aplicată cu succes şi în România.

La viitoare nuntă, în timp ce Dinamo se antrenează pentru Liga Campionilor, Cristi Borcea i-ar putea invita pe fani să-i decoreze cârciuma de fiţe în loc să deseneze bannere cu obscenităţi la adresa dinamovistului care plângea de ciudă în ‘86 că rivala ajunsă pe conturile naşului Becali a luat Cupa Campionilor Europeni. Apropo de naşul mare, acesta ar putea să-i angajeze pe steliştii reţinuţi la Sofia pentru a se ocupa de artificiile de la nuntă, că tot au dovedit de-a lungul vremii că au talente pirotehnice.

Timişorenii au dovedit în urmă cu câţiva ani (VIDEO) că sunt mai în Vest şi şi-au aplaudat echipa chiar şi atunci când era condusă cu 8-1 de Steaua, dar acum nu le-au rămas decât tradiţionalele bătăi în derby-urile locale cu UTA din Liga a II-a. Oare oficialii gălăţeni ar trebui să pună şi ei bani la puşculiţă sau iese Manchester din formă până în octombrie?

Cu ochii în lacrimi, Eiji Kawashima a părăsit terenul, iar arbitrul a fost nevoit să întrerupă partida pentru câteva minute.Din păcate pentru viitorul unui sport care se vrea rege, acesta  s-a reulat.

Cu ochii în lacrimi, Kawashima a fost cu greu consolat de coechiperi la vestiare. Nu putea înţelege cum s-a ajuns la astfel de scandări într-o ţară ca Belgia, după o tragedie care a făcut 15.000 de victime.