Vlad Enăchescu

De câteva zile nu am mai apucat să scriu nimic fiind implicat în mai multe proiecte. Asta nu înseamnă însă că nu am urmărit spectacolul african. O să vă spun ce mi-a placut și ce nu mai ales că știm la acest moment sfertfinalistele.

Drumurile mele m-au purtat la Budapesta. Simt miros de Dunăre, nu este atât de crescut nivelul apei și parcă atmosfera este estivală față de ce am lăsat în urmă acasă. În zona centrală a orașului lumea se relaxează seară de seară. [ citeste mai departe ]

În ordine alfabetică… Ce au aceste naționale în comun? Ei bine sunt dezamăgirile Cupei Mondiale din Africa de Sud. Cel puțin până în momentul de față. Și am să argumentez.

Anglia avea toate condițiile create pentru a străluci la turneul final. Un campionat intern de vis – care dă toți jucătorii pentru națională, o perioadă de maturitate a actualei generații cu Lampard, Terry și Gerrard în prim plan și un antrenor italian de talie mondială – Fabio Capello. Există și un capitol la care Albionul suferă – portarii. [ citeste mai departe ]

Mărturisesc că mă aflu încă sub influența succesului zdrobitor al Germaniei în fața Australiei. 4-0 este cel mai clar scor de până acum la Mondiale. Și mă gândeam atunci când vedeam panzerele zburdând că nicio altă nație, fotbalistic vorbind nu se compară cu Germania: neamțul când te prinde desculț îți dă oricât de multe goluri poate. Nu are frână, nu știe să se oprească. Ceea ce poate fi și bine și rău, depinde de care parte a baricadei te aflii. [ citeste mai departe ]

Ieri eram ușor supărat pentru lipsa spectacolului fotbalistic din primele confruntări. Și trebuie să recunosc faptul că am fost răsplătit din plin imediat, odată cu partidele de ieri. Să le luam pe rând.

Grecia – Coreea de Sud 0-2. Spectacolul a venit de la asiatici care aliniază din nou o formulă ordonată și omogenă, ca pe vremea lui Hiddink. Probabil ca sud-coreeni și pumele vor merge mai departe din grupa B. King Otto nu a mai reușit minunea din 2004. Generația s-a schimbat și la eleni și sunt surprins să văd ca neamțul rămâne pe metereze la națională. [ citeste mai departe ]

S-a scurs foarte repede prima zi a mondialelor africane. Aproape ca nu am simțit când a trecut, iar spectacolul încă se lasă așteptat…

Ambele meciuri au fost slabe. Cu un mic plus pentru partida inaugurală în care am vazut o reprezentativă Bafana Bafana dornică de istorie și un antrenor legendar – Parreira – care nu a uitat succesul american din 94. Mexicanii pot emite pretenții după părerea mea, mai ales ca nici celelalte două combatante ale grupei nu au rupt gura târgului.

De departe deziluzia este Franța lui Domenech. [ citeste mai departe ]

Vine Mondialul african peste noi, chiar dacă vine cu temperaturi scăzute în aer și cu multe grade… de periculozitate… prin buzunare.

M-am uitat aseara pe Telesport și am vazut în direct concertul de deschidere al Campionatului Mondial. Lume multă lângă scenă, lume bună la microfon, dar ceea ce m-a frapat a fost că am văzut oameni cu pulovere groase, căciuli sau chiar pufoaice. Lipseau doar mânușile și fularele. [ citeste mai departe ]

Tic-tac, tic-tac… Secundele trec repede iar dimensiunile parcă se micșoreaza. Cel mai important eveniment sportiv al planetei stă să înceapă – Campionatul Mondial de fotbal Africa de Sud.

Pentru prima data în istorie turneul final este găzduit de continentul african și tot în premieră este și faptul ca 2 posturi de televiziune din România vor transmite confruntările: TVR și TELESPORT! [ citeste mai departe ]

Orice telespectator român s-a uitat cel puțin o singură dată la o emisiune de analiză sportivă. Minutul 91, Procesul sau Recursul etapei sau oricare alta. Și asta pentru că poporul are o apetență crescută pentru scandal și controverse. Orgolii nemăsurate, fanatism și pe alocuri lipsă de obiectivitate. Așa “analizează” românii, din fața televizorului, fazele în care sunt implicați favoriții.

Aseară am avut ocazia s-a urmăresc gestul președintelui Băsescu din campania electorală din 2004 când se presupune că a lovit cu pumnul un copil. [ citeste mai departe ]

Ca unul care trăiește pe lângă fotbal pot sa vă spun că sunt destul de familiarizat cu noțiunea de …blat. Chiar dacă nu am avut niciodată probe concludente am mirosit aranjamentele, le-am trăit, le-am comentat și chiar am asistat la diversele declarații, post-factum, ale unor președinți care desemnau câștigătoarea în birourile luxuoase. Nu s-au luat măsuri pentru că oamenii care conduc fotbalul românesc reclamau lipsa dovezilor. [ citeste mai departe ]

Drăgulescu este printre puținele personalități mondiale care ar putea să-și confecționeze cărți de vizită simple, eliptice : “Marian Drăgulescu. Campion. Atât”. Cartonul acela, de cele mai multe ori alb, lucios sau mat ar fi onorat să suporte presiunea tiparului cu numele gimnastului nostru. Performanțele “marocanului” sunt uluitoare și poate că nebunia momentului nu ne arată dimensiunea reală a succeselor sale (succesurile sunt în alt domeniu…). [ citeste mai departe ]