Buni, dar nu destul. Nu s-au facut si nu ne-au facut de ras

Am facut un experiment. Am incercat sa scriu cateva ganduri despre meciul Unirii cu marele Liverpool inca dinainte de start. De la inceput trebuie sa spun ca am pariat ca bat englezii, desi mi-as fi dorit sincer sa fie pe dos. Am ”vazut”, la rece, un 0-2. Colegul de pe Vox Viorel Dobran era ceva mai optimist: 1-1. Evident, nici scorul lui nu era suficient pentru o calificare istorica. Urziceni, Cenusareasa Ligii Campionilor, a ramas la fel si in Europa League. Dar cum sa nu fii Cenusareasa in fata lui Gerrard, Mascherano, Torres sau Reina?

In Ghencea ma astept la un scenariu de Scrisoarea III, sa ne ajute si raul, si ramul. Adica publicul si ploaia, care sunt sigur ca va rupe gazonul pana prin minutul 15. Sa ne ajute, adica sa nu ne facem de ras. Ma mai astept ca Maftei sa-l blocheze total pe Babel, Bilasco sa ramana multa vreme subiect de discutii intre Agger si Skrtel, Apostol sa munceasca mai mult decat Mascherano. Numai lui Gerrard nu are nimeni ce sa-i faca. E previzibil ca intre el si ceilalti jucatori va fi, si aici, ca pe majoritatea stadioanelor planetei, o diferenta ca de la buzdugan la toiag. As mai scrie, dar a inceput meciul…

Tu de unde ai aparut, Bruno Fernandes?  Cata eleganta, ce detenta, cata precizie… O oda ar merita faza care a deschis scorul. Oare ce ii trece prin cap lui Rafa Benitez in timp ce stadionul vuieste? Cu siguranta se gandeste sa ii scoata la incalzire pe Kuyt si pe menajatul Fernando Torres. Cred ca si pe Ian Rush l-ar pune sa-si imbrace tricoul de joc! Benitez e cu un picior in noroiul din Ghencea si cu altul in groapa (simbolic vorbind), daca Liverpool nu marcheaza la Bucuresti.

Mda. Mascherano nu a muncit mai mult decat Apostol, dar a avut sansa unui sut de exceptie. Onofras i-a servit mingea pe tava. De asta trebuia sa se fereasca Unirea si nu a reusit: de executiile panicate. Dar e greu sa fii calm in fata unor jucatori care castiga salariul tau inmultit cu zece. A, si imi amintesc acum ce spunea Costi Mocanu in comentariul de pe Anfield Road: ”atentie la suturile lui Fabio Aurelio; Mascherano nu trage, nu de la el vine pericolul”. Uite ca a tras. Si inca ceva. Accidentarea lui Galamaz a fracturat siguranta defensivei lui Levy.

E aproape un live text ce scriu eu aici. Pana acum m-am inselat cu Maftei. Babel tocmai ce a marcat un gol care a transformat serioasa defensiva a Urziceniului intr-un banc. La scorul asta, motivatia Unirii s-a cam dus si presimt ca o sa mai vedem goluri. Torres si Kuyt chiar iesisera la incalzire, dar se pot intoarce pe banca. Iar pentru moment, e clar, pantofii de firma ai lui Benitez sunt doar manjiti de noroi; niciunul nu mai e in groapa.

S-a terminat. 1-3, cu contributia lui Gerrard, caruia, cum am zis, nu ai ce sa-i faci. Unirea merita apreciata, fara urma de ironie. Nu s-a calificat, dar numai visatorii isi puteau inchipui altceva. Ialomitenii au pus suflet si destula inteligenta, au pasat cu incomparabil mai mult curaj decat acum o saptamana si au avut multe ocazii. Nu s-au facut si nu ne-au facut de ras. La final, Arlauskis a avut surpriza ca Gerrard sa vina sa ii stranga mana; as spune ca, pentru el, acest gest inseamna mai mult decat vehiculatul transfer la Sevilla. Publicul a fost magnific, iar terenul s-a rupt, dar Liverpool ar fi castigat si in nisip, cu balonase in loc de minge. Cormoranii nu sunt Real sau Barcelona, dar sunt din alt aluat decat ialomitenii. Ati incercat sa va ganditi cati dintre baietii astia in rosu vor merge la vara la Mondiale? Eu pariez pe cel putin zece.

As mai spune ca Urziceniul nu s-a putut mobiliza la fel de trei ori la rand in decurs de o saptamana. De asta a pierdut luni, cu Clujul. La ce am vazut, cred ca jucatorii lui Levy, scapati de stresul cupelor europene, vor reveni cu forte noi in Liga I si vor ramane pana la final in lupta pentru titlu. Si nu e doar parerea mea. Liverpool poate depune marturie ca Unirea chiar are valoare.