De ce nu suportă stînga fotbalul?

Un articol excelent despre conflictul stîngii cu fotbalul: text scris de Florin Poenaru. De ce nu suportă stînga fotbalul? De ce una două se ajnge la argumente precum cele expuse de Terry Eagleton, cum că fotbalul ar fi un soi de opium al popoarelor. Poenaru surprinde perfecte pericolul clişeistic din gîndirea critică-cool. Îmi permit să citez mai mult pentru că merită:

Altceva însă, mult mai specific, este dezamăgitor în intervenţiile de tip Eagleton. Anume, felul în care mare parte din gândirea de stânga contemporană şi-a pierdut reflexele critice autentice în timp ce a cedat complet terenul atât capitalismului cât mai ales populismului de dreapta. Şi când vine vorba de fotbal (sau poate mai ales atunci) este evidentă aceeaşi perplexă inversare de discurs şi de perspectivă care face din stânga un bastion al elitismului izolat şi izolant, complet rupt de articulaţiile imediate ale vieţii de zi cu zi ale „oamenilor muncii”, lăsând astfel loc liber discursului populist de dreapta care reuşeşte să mobilizeze cu succes (dar într-o formă falsa) atât nemulţumirile oamenilor faţă de inegalităţile sociale obiective, cât şi faţă de insularizarea elitistă şi dispreţuitoare a „progresiştilor”. Altfel spus, în timp ce stânga despică firul în patru la ultima bienală cool, dreapta rămâne să facă munca de jos de mobilizare a muncitorilor şomeri din cartierele sărace împotriva capitaliştilor veroşi şi/sau a imigranţilor. Prin urmare, aşa cum textul lui Eagleton o spune explicit, fotbalul aparţine inevitabil acestei zone populiste care se mai răscoală uneori împotriva proprietarilor de cluburi (vezi mişcarea anti-Glazer) dar care în esenţă rămâne prinsă în propria-i mistificare. Filmul, muzica, artele şi literatura (ca activităţi opuse fotbalului şi care în general se pretează la analize sofisticate în cadrul discursurilor de stânga mainstream de la feminism la teorie literară şi cultural studies), atunci, sunt exclusiv de partea cealaltă, a omenilor fini care ştiu să le aprecieze, eventual în varianta lor fusion, pentru posibilităţile de rezistenţă pe care, nu-i aşa, inveitabil le conţin.

Aş completa cu două chestiuni. Există o ipocrizie istorică a “frăţiei” elitei critice cu muncitorii: primii nu vor accepta decît dacă sînt foarte înţelepţi faptul că muncitorii sînt constituiţi – ca aparenţă publică – din clişeele puterii sau ale tradiţiei atotputernice. Matricea lor revoluţionară şi-ar găsi resurse în altă parte, în munca fizica, în statutul de sclav, de încorsetat absolut. În rest, atunci cînd chiar vorbeşti, intri în contact cu multiubita clasă muncitorească, vei găsi amestecul cel mai colorat de radicalisme de cîrciumă: de la “moarte ţiganilor” pînă la “moarte puterii”! este de neconceput pentru elite că în mediul muncitoresc cuvintele chiar nu contează:).

A doua chestiune: elitismul dublat în “cool”-ul de bienală dezvoltă şi el o frustrare istorică, aceea că nu poate comunica la fel de bine cu masele ca o reclamă la Colgate. conservînd scepticismul adornian în consumul pop, nu faci decît să reinventezi dispreţul mistic pentru realitate. Cum altfel să explic teribila convergenţă în diverse critici cheie (la adresa capitalismului, autorităţilor etc) între stînga şi discursul religios: sînt deja pe aceeaşi baricadă în prea multe chestiuni, pînă şi în ce priveşte cipul din paşapoarte sau dobînda băncilor.

Fotbalul este în primul rînd lecţia unei aglomeraţii de oameni, mai mare decît pe la concerte, festivaluri. experienţa “masei” la îndemîna tuturor. Să-l vezi ca opium înseamnă să exclami acru “vai, ce miros de transpiraţie e pe stadion” – culmea e că ăia de la FIFA cu reglementările lor s-ar înţelege perfect cu Eagleton la controlul maselor. Ce rost are să spui că fotbalul e simbolul capitalismului cînd ai băncile şi firmele de asigurări gata expuse lîngă stadion. Mă rog, discuţia e infinită. Dar îi mulţumesc lui Florin că a readus-o pe tapet:).

Pe scurt. Mai e Coca-Cola simbolul capitalismului? Eu zic că, în anumite condiţii, nu. Nici măcar la jumătate din cît semnifică o sticlă de băutură “bio”.