Motive pentru demisie

Domnule Mircea Sandu,

Sunteţi cel mai longeviv preşedinte al unei instituţii în românia postrevoluţionară, dar – trebuie să o recunoaşteţi – sub conducerea dumneavoastră fotbalul românesc a cunoscut un declin rapid şi fără precedent. Trebuie să fiţi de acord că rezultatele obţinute sunt, în ultima instanţă, măsura competenţei unui manager. Iată şapte motive care, într-o ţară normală, v-ar face să acceptaţi ideea demisiei din fruntea FRF.

1. La ultimele alegeri pentru şefia FRF, le-aţi prezentat participanţilor (delegaţi cu drept de vot, reprezentanţi ai presei, invitaţi) o carte albă a mandatelor dumneavoastră anterioare. Printre măreţele realizări, erau trecute la loc de cinste calificările obţinute de prima reprezentativă la turneele finale CM 1990, CM 1994, CE 1996, CM 1998, CE 2000, CE 2008. Atunci am considerat că realizările unei echipe de excepţie nu sunt meritul principal al unui oficial FRF, fie el şi preşedinte. Acum mă întreb, dacă  acele prezenţe la turneele finale sunt bilele dumneavoastră albe, atunci lungul şir de insuccese care ne-a dus în lumea a treia a fotbalului – cui trebuie atribuit!?

2. Sunteţi un caz unic în lumea fotbalului. Singurul preşedinte de Federaţie care aprobă succesiv numirea a doi şefi ai arbitrajului ajunşi în vizorul anchetatorilor pentru fapte de corupţie. Sigur, nu sunteţi nici implicat, nici direct responsabil pentru ce au făcut sau nu Gheorghe Constantin sau Vasile Avram. Dar proasta inspiraţie nu se numeşte tot incompetenţă!?

3. Sub oblăduirea dumneavoastră, fotbalul de copii şi juniori în România a ajuns, la fel ca şi prima reprezentativă, o glumă proastă. Indiferent de categoriile de vârstă, selecţionatele noastre ajung la turneele finale doar atunci când suntem gazde. Infrastructura este şi ea sub orice critică, iar Federaţia nu a sprijinit cu nimic activitatea în ultimii douăzeci de ani. Să vă mai întreb altfel, de ce i-am văzut la Casa Fotbalului cu ochii mei pe reprezentanţii AJF-urilor veniţi în ziua alegerilor să ridice cu mare bucurie câte un sac de mingi Adidas? Ăsta este sprijinul FRF!?

4. Aţi tolerat ani la rândul comportamentul toxic al aşa-zişilor investitori din Liga 1! V-aţi dezis în permanenţă de ei şi i-aţi numit, pe bună dreptate, creditori. Dar nu aţi făcut nimic pentru a curăţa, măcar la nivel de imagine, fotbalul românesc. Niciodată un conducător de club nu a plătit pentru declaraţiile halucinante care poluează aerul din jurul competiţiei. În ceasul al 12-lea aţi înfiinţat o Comisie de Etică, comisie care din păcate nu mai sperie pe nimeni.

5. În 20 de ani FRF şi LPF nu au fost în stare să creeze regulamente care să nu mai lase loc interpretărilor şi să găsească oamenii în stare să le aplice dincolo de orice dubiu. În timp ce dumneavoastră eraţi la plimbare, în Albania, la Casa Fotbalului un prezidiu format din şase oameni nu a fost în stare să explice în mod coerent dezafilierea unui club de tradiţie ca Universitatea Craiova. Şi este doar ultima dintr-un şir lung de situaţii care au creat polemici infinite în ultima perioadă.

6. După plecarea lui Răzvan Lucescu nu aţi fost în stare să numiţi un nou selecţioner. Aţi revenit la Victor Piţurcă, omul alungat cu un an şi jumătate înainte din cauza rezultatelor dezastruoase din prima jumătate a campaniei pentru CM 2010. Rezultatele se văd deja. Nicio schimbare în bine, doar prezenţa prietenului Ioan Becali în delegaţia oficială a tricolorilor fiind una notabilă.

7. Mulţumită excesului de zel de care aţi dat dovadă de frica microbiştilor care vă contestă am ajuns prima ţară din lume în care oamenii sunt nevoiţi să arunce la gunoi drapelul naţional. S-a întâmplat la meciul cu Franţa, unde oamenii nu au avut voie să intre cu tricolorul pe stadion. În schimb, FRF a asigurat o scenografie care i-ar face invidioşi pe liderii nord-coreeni. Vă mulţumim!