Rabdare pentru idol

Ce capcana ciudata se dovedeste perceptia lui Bute pentru opinia publica. Pe de o parte tanjim dupa sportivul model, campionul charismatic si ireprosabil Pe de alta parte din cauza manipularii continue in care traim de vreo saptezeci –optzeci de ani (politica si in egala masura mediatica) ajungem sa ne indoim imediat cand ceva ne apare prea autentic. Sa ne amintim mai intaii despre tanarul Bute ,cel care a pornit sa urce cararea dura a profesionismulului, paradoxal tocmai pentru ca Federatia Romana de Box i-a furat dreptul de a participa la Olimpiada de la Sidney 2000. Atunci il invinsese clar in ring pe unul dintre fratii Simion , dar tatal lor era prea apropiat de cei care decideau, ca sa conteze cumva valoarea sportiva.
Acum Bute si-a dorit sa boxeze in Romania cu centura pe masa. Apropo, el nu este campion mondial, ci doar detinator de centura la una dintre versiunile importante IBF. Unul care si-a aparat centura de opt ori consecutiv ceea ce este nu neaparat rarisim , dar cel putin extrem de respectabil .Lucian si-a dorit sa boxeze acasa. Pentru el asta insemna familia si prietenii din Pechea natala ,dar si necunoscutii de pe strada care se agata de el ca de una dintre putinele figuri publice care vorbesc romana nativ si nu ne fac de ras pe aiurea. Ca sa boxeze la Bucuresti a trebuit sa faca niste compromisuri pe care si le-a asumat cu buna stiinta. Si-a dorit sa-si stie mama in sala si pentru asta a suportat o atingere mai grea decat orice croseu al lui Mendy- bataia pe umar a lui Rudel avertizandu-l ca are de multumit public doamnei blonde in alb. Si-a inghitit lacrimile la imnul cantat de Andra , dar a trebuit sa se scoale in picioare, in plina conferinta de presa cand a venit Maruta, paiata, sa-si faca clovneria cu centura de jucarie. A vrut noaptea, pe racoare, in baie de multime la Univesitate si a avut de boxat la 50 de grade intr-o sala pentru care nu s-a facut vreodata un bilant termic care sa simuleze respiratia la unison a zece mii de omeni intr-o vara caniculara. Iar daca s-ar fi facut, nu ar fi existat nicio alta solutie decat aceeasi care s-a gasit mereu in Romania: galeata si T-ul de sters pe jos. Pentru un ring care condensa prea puternic si in consecinta aluneca prea periculos. Pana la urma exact asta ne este “brandul de tara”, “galeata si T-ul “ nu frunza alegorica. Bute a vrut sa-si imparta bucuria cu ai lui si -desi nu o asteapta- ii suntem recunoscatori. Bucurestiul e doar o etapa in drumul lui ,iar celor care se indoiesc le cere rabdare. Vine dintr-o natiune fara traditie in boxul profesionist si are de compensat asta. Nu e nici reperezentantul vreunei populatii aflata in numar critic pe continentul nord american si de aceea tot palmaresul lui trebuie construit cu inca si mai multa precautie. Nu artificial , ci cu abilitate. Interbox a acceptat sa –l lase sa-si faca acest capriciu de a boxa in Romania, din doua motive Al doilea este reteta financiara. Acum va fi in masura sa atace pentru asaltul final. Everestul inseamna unificarea centurilor. Nu au fost pasi gresiti pana acum si pentru motivatia lui Bute conteaza enorm ca si-a asigurat securitatea financiara.
Si-a umplut si golul inimii, chiar daca, probabil si cu destula amareala.. De acum urmeaza numele grele, pentru ca totul s-a asezat exact pe masura lui. De acum urmeaza gloria.

L-am uitat pe Doroftei campionul! Inca de cand i s-a scos si sangele din vene ca sa faca oficial cantarul. Tot la Bucuresti. Si nu l-a facut! L-am uitat inca de cand a ingenunchiat la prima zmucitura serioasa a lui Gatti . Definitiv si irevocabil! Zilele astea l-am uitat si pe Mosu cel simpatic. E prea plin de venin si “prea roman de-ai nostri!”