Sir Alex Ferguson şi-a desemnat succesorul la Manchester United

Nu vrea să se retragă dar ştie că nu este nemuritor. Ferguson nu refuză un dialog pe tema celui care îi va urma la cârma lui Manchester United, unul dintre subiectele care încep să devină din ce în ce mai presante, odată ce actualul tehnician a depăşit bariera celor 70 de ani. Ferguson nu îi ia în calcul nici pe favoriţii presei şi nici pe cei ai suporterilor. Scoţianul are o idee extrem de limpede dar extrem de surprinzătoare despre cel care va prelua frâiele echipei pe care el a ridicat-o din cenuşa anilor 80 şi i-a adus o glorie la care nici generaţiile de legendă ale clubului nu au îndrăznit să se gândească.

Jose Mourinho antrenează pe Real însă visează la Manchester United. Şi-a trecut în contractul cu galacticii o clauză prin care poate pleca în orice moment dacă diavolii îi fac o ofertă (am tratat subiectul pe larg AICI). Sir Alex Ferguson strâmbă însă din nas. La United, tradiţia Busby şi mai nou cea marca Ferguson cere un manager exploziv dar cumpătat, orgolios dar cerebral. 

Pep Guardiola a făcut la Barcelona în trei ani cât alţii în decenii. Simte însă nevoia unei schimbări. Vrea mai mult. Aroma antrenorului-manager din Premier League este extrem de ademenitoare. Ferguson nu-l vede în locul său pentru că tiki-taka şi Old Trafford nu au şi nu vor avea vreodată ceva în comun.

Roy Keane, Steve Bruce sau Mark Hughes sunt doar trei dintre fostele legende ale lui United care au făcut pasul de pe teren spre banca tehnică. Bruce şi Hughes cu ceva rezultate la activ. Fanii îi iubesc şi oricare dintre ei ar avea parte de o primire triumfală după modelul Kenny Dalglish la Liverpool. Ferguson vrea însă mult mai mult de la urmaşul său. Vrea pe cineva aşa cum era el, cândva, demult, în vremea în care nu renunţase încă la cariera de fotbalist.

“Problema cu fotbaliştii care se retrag este că abia atunci se gândesc să se facă antrenori pentru că nu se pricep la altceva. Există însă cineva care a avut asta în minte încă dinainte să se apropie momentul retragerii. Şi-a planificat viitorul în avans, nu doar ca jucător ci şi ca antrenor. Îmi amintesc că venea la şedinţele de pregătire şi îşi nota totul, iar după meciuri îmi cerea sfaturi şi discutam despre ceea ce tocmai se întâmplase pe teren.” Sir Alex Ferguson vorbeşte despre un norvegian de 38 de ani. Acelaşi care a marcat golul victoriei pentru United în finala Champions League din 1999 (2-1 cu Bayern Munchen).

Ole Gunnar Solskjær a jucat aproape 10 ani la Manchester, club pentru care a înscris 126 de goluri în 366 de meciuri. Când s-a lăsat de fotbal, în 2007, avea deja un loc de manager asigurat. Sir Alex Ferguson l-a numit principal la Manchester United Reserves, echipa a doua a clubului, pe care norvegianul a pregătit-o până anul trecut.

În ianuarie 2011, a revenit în ţara natală, la Molde, acolo unde a început cu o înfrângere ruşinoasă dar a încheiat sezonul pe primul loc şi a câştigat campionatul la primul sezon ca principal. Solskjær mai are o calitate pe care Ferguson o preţuieşte foarte mult. “Baby Face Killer” este un familist convins, un personaj cu o viaţă personală aşezată şi extrem de ordonată.

“Solskjær a fost cel mai bun jucător de rezervă din istoria echipei. Stătea pe bancă lângă mine şi observam cum citea pur şi simplu jocul. Atunci când intra nu avea nevoie de indicaţii. Ştia exact ce are de făcut! Ca manager, Ole şi-a păstrat acest instinct” declara Ferguson prin 2009, după primul sezon al norvegianului ca principal la echipa a doua a lui United.

* articol preluat de pe istoriafotbalului.com