Steaua, Dinamo, Rapid. Nu v-ați săturat?

Dacă, măcar pentru câteva zile, e pauză la Campionatul Mondial de Fotbal, despre ce avem ocazia să citim în ziarele de sport din România? Care sunt știrile care curg în rubricile sportive ale televiziunilor? Steaua, Dinamo și Rapid țin capul de afiș. Am înțeles. Venirea lui Pițurcă la Steaua este, într-adevăr, o mutare care poate răsturna raportul de forțe în Liga I. Este, dincolo de eșecul de la Euro 2008 și turneul de calificare pentru Mondialul din Africa de Sud, antrenorul care a reușit ultimele calificări ale ”naționalei” României. Dar asta nu înseamnă că vreau să citesc și să aflu câteva săptămâni la rând dacă Piți s-a încruntat, a zâmbit ori a râs la o ședință de antrenament a Stelei. La fel cum mă plictisesc la culme toate declarațiile unor jucători care, dacă nu i-ar fi luat Steaua, s-ar fi antrenat acum pentru matinalul Ligii a II-a.

După Steaua, interesul presei sportive e axat pe Dinamo, și, la ceva distanță, de Rapid. Uneori, la câteva zile distanță, știri și informații despre CFR, Vaslui, Urziceni, Craiova. Am și uitat când am citit ceva despre Poli.

Nu, nu-i bănuiesc pe jurnaștii sportivi ai presei centrale de subiectivism ori că ar încerca să avantajeze cluburile din Capitală (cu atât mai mult cu cât această excesivă mediatizare nu le face deloc bine, dimpotrivă), ci, pur și simplu, de comoditate. E ca la pescuit: poți să dai la muscă într-un banc de obleți, de unde, în fiecare zi, sigur prinzi ceva să pui în tigaie, ori să-ți încerci șansa, câteva zile la rând, la blinker, după peștii cei mari. Desigur, cu riscul de a te întoarce acasă cu juvelnicul gol.

Nu încercați să interpretați rândurile de mai sus ca un reflex al frustrării. Frustrant e să nu ai ocazia să vezi ”pe viu” echipe precum AS Roma, Chelsea, Șahtior ori Liverpool, să nu poți pune mâna pe un tricou de campion ori pe o Cupă a României.

E doar o amărăciune legată de inadaptarea la realitate a presei sportive (de la noi și de aiurea – pentru că și despre eliminarea Franței, Italiei ori Angliei s-a scris și se va scrie mai mult decât despre performanțele Uruguay-ului, Ghanei ori Paraguay-ului). Despre confuzia dictată de audiență în defavoarea performanței. A superiorității cancanului în raport cu ierarhiile reale. Cu toate consecințele de rigoare. Care, nu de puține ori, au făcut ca tricoul ”naționalei” să fie îmbrăcat de campionii cluburilor de noapte, nu de către cei de pe terenul de joc.

Altfel, amărăciunea o să treacă la toamnă. După ce o să citesc dimineața câte boabe de mazăre au mâncat la cină Piți și jucătorii lui, la prânz beau o bere rece în Piața Muzeului ori pe Eroilor, iar seara merg la stadion. Barcelona, Real, Bayern, Inter, Manchester. Tot s-o nimeri ca măcar una dintre echipele astea să le văd la treabă în direct. Iar un derby CFR – ”U” Cluj face mai mult decât un Steaua – Dinamo.