Arsene knows

Mai bine de cincisprezece ani Arsene a ştiut. A ştiut să moştenească demn o generaţie bună dar blazată de fotbalişti, a ştiut să se descurce cu ce a avut şi să cheltuie mai puţin decât oricare alt manager din cel mai bogat campionat al planetei. A ştiut când să lase să plece vedete de neînlocuit şi a scos din buzunar jucători care le-au făcut uitate aproape instantaneu. Paradoxal, nu?!? Arsene a ştiut să construiască o echipă adevărată, a ştiut cum să câştige trei titluri şi patru cupe. Chiar şi atunci când adversare întorceau buzunarele pe dos în bătălia pentru cei mai buni jucători ai momentului, Arsene a ştiut. A ştiut că el poate să inventeze, că poate să recupereze, că poate să compenseze. Vremurile se schimbă însă şi pentru un manager care ştie atât de multe.

Niciun suporter nu e fericit atunci când superstarul pleacă la concurenţă, dar la Arsenal nimeni nu a pus la îndoială deciziile managerului. “Arsene knows” era răspunsul pe care îl oferea oricui, trist totuşi că trebuie să-şi înlocuiască tricoul cu Anelka sau Henry sau Fabregas din garderobă.

În primii zece ani de mandat, Arsene de la Arsenal nu a încheiat campionatul mai jos de locul trei. În 2006, 2007, 2008, 2009 şi 2011 a fost al patrulea, cu un noul loc trei intercalat. Arsenalul lui Arsene a fost acolo sus indiferent câţi bani au băgat şeicii lui City sau americanii lui United, indiferent de valorile fabuloase ale contractelor publicitatare semnate de un Liverpool care nu se regăseşte în Premier League de mai bine de două decenii.

Arsenalul zilelor noastre nu e departe. În clasament ţine trena primelor patru clasate iar contextul este şi el acelaşi: adversarii pompează bani în transferuri, tunarii încasează bani din transferuri. Ceva totuşi s-a schimbat. Fanii o ştiu, jucătorii o ştiu. Nimeni niciodată, pe parcursul celor 15 ani de mandat ai francezului, nu ar fi îndrăznit să-i conteste vreo decizie, oricât de controversată altfel. Acum o face însuşi căpitanul Robin van Persie şi întreaga tribună! Paradoxal, nu ceea ce s-a schimbat este de vină ci punctul rămas fix în mijlocul torentelor. Arsene ştia că flexibilitatea este un atu şi ştia să o pună atât de bine în practică.

Arsene ştie atât de bine să caute, sa aducă în propria curte, să crească şi apoi să trimită pe teren anonimi pe care îi transformă în vedete. Lumea s-a schimbat, puştii de 16-18 ani costă deja cu milioanele şi ajung acum pe la alte academii de excelenţă.

Arsene ştie că încăpăţânarea este un avantaj dacă poate fi convertită în ceva constructiv. Ultimele decizii ale sale, fie că a fost vorba de vânzarea lui Nasri sau de înlocuirea lui Oxlade-Chamberlain cu Arshavin în ultimul meci, cel pierdut cu United, nu s-au dovedit deloc inspirate.

Arsene ştie că Arsenal a fost, sub domnia lui, o gară cu sens unic. În trenul superstarurilor au tot urcat jucători, dar nu a coborât nimeni. A refuzat să întărească echipa în această pauză competiţională chiar dacă toată lumea mai că nu s-a rugat de el să o facă.

Arsene ştie că a avut întotdeauna vestiarul de partea sa. El i-a crescut pe toţi cei care l-au populat de-a lungul timpului. Cine ar fi îndrăznit vreodată să se revolte împotriva propriului părinte?!? Lipsa de trofee, presiunea tribunei au adus în premieră şi primele vociferări, deocamdată timide, ale celor care intră pe teren. Fotbaliştii nu mai par atât de siguri că Arsene ştie.

Lumea prezentului este alta. Încăpăţânat, Arsene s-a refugiat în turnul său de fildeş şi vrea să facă performanţă pe stil vechi.

Un singur lucru nu pare să ştie Arsene, un ceva foarte mic, pe care şi ultimul vizitator care plăteşte să adulmece istoria pe Emirates i l-ar putea rezuma în câteva cuvinte.

”A venit momentul să ştii să schimbi ceva, Arsene.”

Este poate cel mai dificil lucru pe care un om obişnuit îl poate aceepta în propria viaţă. Schimbarea. Cu atât mai greu trebuie să fie pentru cineva care a strălucit atât de mult şi a performat la cel mai înalt nivel doar pe propria mână, graţie propriului fler şi ghidat de un instinct infailibil. Arsene knows.