Valoarea banilor! Cum se cumpără un titlu de campioană

Manchester City – Manchester United 2-3 în FA Cup este doar un alt prilej de discuţii în ceea ce priveşte soarta titlului din actualul sezon englez. Banii fac legea, o realitate care nu mai trebuie subliniată. Ambele echipe au suficienţi bani, City de vreo doi sau trei ani, United dintotdeauna. Diavolii lui Ferguson s-au bazat pe o stabilitate financiară de invidiat chiar şi în perioada în care nu prea câştigau mare lucru. Sfertul de secol de dinaintea descălecării scoţianului la Manchester este marcat de cheltuieli mari şi de rezultate puţine. Au urmat apoi 25 de ani de euforie generalizată în care valoarea lirei la cursul lui United a fost cea mai ridicată. Pur şi simplu Ferguson nu a cheltuit mai mult decât a avut nevoie, dar atunci când a făcut-o nu s-a sfiit să investească cu generozitate în transferuri. City a frizat anonimatul în ultimii 30 de ani doar pentru a ieşi în lumea bună cu viteza luminii. Combustibilul performanţelor este, cu siguranţă, jumătatea de miliard de lire sterline investită doar în transferurile ultimelor două sezoane de şeicul Mansour. Bani vechi contra banilor noi! Cine cumpără titlul în acest sezon?!?

United produce local o grămadă de jucători. Este marele avantaj al unei academii de tineret care a suplinit gratuit şi cu succes mai bine de jumătate dintre titularii de pe teren în oricare dintre echipele ultimelor trei decenii. Lângă puştii de la tineret, Ferguson a pus întotdeauna vedete pe bani grei. Gary Palister a costat o avere în 1989. Nimeni niciodată nu mai plătise 2,5 milioane de lire sterline pentru un fundaş! Prezentul are şi el aromă de hârtie imprimată la monetăria regală: nouă dintre componenţii lotului au costat peste 15 milioane de lire sterline.

City a ars orice etapă de la venirea arabilor la putere. Şeicii au cumpărat pe sume colosale şi nu dau semne de oboseală. Îşi permit să plătească 6 milioane de euro salariu unui jucător ca Wayne Bridge, care nu a mai prins echipa în ultimele două sezoane, iar exemplul său nu este singular. În plus, linia trasă sub investiţiile în transferuri a ajuns la 500 de milioane de lire sterline în doar două campanii majore de achiziţii.

Ce a câştigat City din aceste investiţii: o Cupă a Angliei, în 2011, prima după 30 de ani fără vreun titlu în vitrina clubului. Anul acesta au prima şansă în campionat şi mai pot câştiga Europa League. Banii aduc destul de rapid performanţele, atâta timp cât sunt din belşug. La fel se întâmpla şi acum 25 de ani la United, pe vremea în care academia de talente nu producea suficientă carne de tun pentru prima echipă. Primele trofee ale lui sir Alex sunt mai mult financiare decât contextuale.

Banii aduc notorietate într-o lume globală. Înainte de era Abramovic, Chelsea nu exista în afara Londrei. Transferurile pe bandă rulantă, titlurile şi personalitatea lui Mourinho au schimbat totul, iar albaştrii câştigă popularitate în Asia cot la cot cu Real Madrid, Barcelona sau United, deschizătorii de drum pe o piaţă cu potenţial imens.

Sumele mari investite peste noapte fură însă din credibilitatea victoriilor. Fotbalul este clădit pe fair play şi nimeni nu apreciază cu adevărat un titlu cucerit prin forţa buzunarului. Cazul Blackburn este de manual. Au investit masiv în jucători precum Alan Shearer, Chris Sutton, Graeme Le Saux sau David Batty, au luat titlul în 1995 şi apoi au căzut la loc în anonimat, odată banii terminaţi. Pur şi simplu cei de la Rovers nu au avut timp să-şi construiască un fundament pentru performanţă pe termen lung ci au vizat strict un trofeu în vitrina clubului! Patru sezoane mai târziu Blackburn retrograda. La fel s-a întâmplat şi cu Leeds United în perioada 1998-2001. Mai marii clubului au plătit 18 milioane de lire sterline doar pentru transferul lui Rio Cupei Ferdinand, au dus echipa în semifinalele UEFA şi Champions League, apoi s-au scufundat sub povara împrumuturilor, iar clubul a intrat în administrare financiară şi a coborât rapid două divizii.

Banii atrag un grup de jucători, nu construiesc o echipă! Este un adevăr testat peste tot, nu doar în campionatul englez. City abia acum începe să arate un pic de fotbal chiar dacă pe teren trimite vedete de la primul până la ultimul jucător. Cei care îmbracă în prezent tricoul “cetăţenilor” nici nu ar fi luat în considerare o ofertă de la acest club, dacă aceasta venea în urmă cu 3-4 sezoane, să zicem.

Banii vechi (United) se luptă acum cu cei noi (City). Deocamdată balanţa viitorului nu înclină în nicio direcţie, dar indică o posibilă întrebare retorică. Ştim ce ar rămâne în urma fraţilor Glazer, dacă aceştia şi-ar face bagajele şi ar pleca de la United. Ce s-ar alege însă de City dacă şeicul Mansour şi-ar strânge cortul şi s-ar întoarce în deşert?

* articol preluat de pe istoriafotbalului.com