N-am ce face. Prima dată am văzut Realul lui Santillana (despre care aveam să aflu mult mai târziu, că îl chema, de fapt, Carlos Gonzales Alonso; Santillana del Mar fiind numele localităţii lui de naştere) în satul bunicilor, Săcămaş, undeva la intersecţia drumurilor de Arad, Timişoara şi Deva. Asta pentru că, chiar la marginea satului, un prieten a renunţat la antenă, „cablându-se” cu un fir de cupru la panoul de peste drumul naţional pe care se anunţau câţi kilometri mai erau până la Timişoara şi Nădlac. [ citeste mai departe ]
