Traian
Panghe

Am mai scris aici despre paradoxul presei sportive românești. Cât mai puțin sport, cât mai multă audiență. Când Horia Tecău devenea primul tenismen român ajuns într-o semifinală de Grand Slam, la Wimbledon, dupa zeci de ani de la Năstase, Țiriac sau Ruzici, știrea ajungea în România în subsolurile paginilor de sport, ca un fapt banal, niște doi jucători de tenis oarecare aveau un rezultat, ok, să-l trecem cumva undeva. [ citeste mai departe ]

Probabil că fotbalul se uită și el la oameni. Nu credeți? Păi cei mai mari loseri n-au fost niciodată italienii, spaniolii sau englezii. Poate doar când se luptau între ei și ieșeau răsturnări spectaculoase. Istanbul 2005 e o epopee. 0-3, 3-3, ce luptă. Dar luptă, nu dezastru.
Numai dacă vizionezi puțin din meciuri și mai vezi și ceva statistici îți dai seama că loserii în fotbal sunt belgienii. Nume de cod - Anderlecht Bruxelles. Doar niște perdanți cum scrie la carte pot trage trei - t-r-e-i - penalty-uri peste poartă. Ce zic peste poartă, direct în peluze. [ citeste mai departe ]

Nu vă spune nimic numele, pun pariu. Doar cei peste 35 rezonează cumva - și numai microbiștii, adică fanii care au și memorie (asta deosebește un simplu privitor și entuziast al meciurilor de fotbal de un microbist, memoria care îți dă la orice oră faze, autori, minute, arbitri, antrenori, tot). Dintre ei apar și jurnaliștii :). Nu neapărat cei mai buni dintre ei dar asta-i selecția.
Fane Petcu a fost unul din cei mai mari mijlocași români. Printre altii, Mironică - el e cel mai farist dintre ziariști - știe despre ce vorbim. Și nu numai el. [ citeste mai departe ]

Mi-am propus să scriu mai rar pe sportvox- vorba cuiva, tot de pe-aici, scrie când izbucnești. Despre meciul incandescent și răsturnările de situație de la Steaua-Craiova am scris și-mi spuneam că pe weekendul ăsta ar fi de-ajuns. Citesc acum o declarație de-a lui MIhai Stoichiță, tot despre meciul de-aseară și-mi vine iar să dau cu pixul - dacă aveam și eu suporterii lângă mine ca Pițurcă era altceva - zice el în gps.ro.
Păi vreodată suporterii steliști ar fi spus de el mai mult decât că e o slugă a lui Becali? [ citeste mai departe ]

Nu stiu de ce, meciul Stelei de aseară mi-a amintit - vorba vine - de finala Argentina-Olanda din 78. M-au mai intepat amici ca scriu din cartile lui Chirilă dar iar o comit. Meciul de atunci a fost o revărsare a argentinienilor spre poarta olandezilor, împinși literalmente spre victorie. Ceva din nebunia de atunci - am citit, repet, nu mai tin minte din 78 mai nimic :) - i-a aruncat înainte pe steliști dupa 0-1. O revărsare extraordinară de energie, speranță și nebunie care a cuprins tot stadionul. Cei 25. [ citeste mai departe ]

Era vară și foarte cald în Cluj. După o seară încinsă de șprițuri pe terasa de la Sport de lângă vechiul Moina, în parc, primesc un telefon, la recepție. "Nu te duci și tu mâine la Bistrița pentru un meci de Divizia A? Să nu mai plătim un corespondent; ia trenul, vezi meciul și apoi vii la București". Plecasem să lansăm, cu alți colegi de atunci de redacție, ediția locală de Nord-Vest. [ citeste mai departe ]

CFR Cluj a luat tot anul ăsta - a câștigat cupa, campionatul, eventul și Supercupa. Sunt cei mai redundanți câștigători din România - ca să forțăm superlativele acolo unde în mod normal și gramatical nu există.
Ce mai e de făcut în fața foamei atavice de trofee a celor din Gruia? Cum să-i ajutăm? Ar mai fi de organizat Cupa Inter-mini-continentală, cea pe stil vechi, în care să se întâlnească câștigătorii din Ardealul de Nord si de Sud cu cei din Bătrânul Regat. Sau altfel spus, miticii din emisfera sudică și ardelenii mai din nord. [ citeste mai departe ]

Supercupa care se joacă azi între CFR și Urziceni e un simplu amical tare înaintea începerii campionatului, cerut de CFR și acceptat fără comentarii de FRF. În nici o țară în care aceeași echipă câștigă cupa și campionatul nu se joacă un astfel de meci. Doar foamea nestăvilită de trofee a celor din Gruia i-a împins să solicite Federației un astfel de joc.
Adrian Porumboiu are dreptate să se revolte și să spună că nu e normal ce se întâmplă. [ citeste mai departe ]

Poate că secretul victoriei Spaniei este aici. Pepe Reina, al treilea portar al naționalei, are un show inolvidable, cum ar spune spaniolii. Urmăriți-l (discursul e transcris dedesubt și puteti face un mic exercițiu de traducere pe internet). Omul care nu avea practic cum să apere la Mondial, portarul titular al lui Liverpool, îi omagiază într-un mod uluitor pe toți colegii lui de lot. Victoria, sacrificiile, bucuriile îi unesc pe toți într-un fel anume. Rar am văzut o demonstrație de generozitate, bucurie și altruism ca în discursul lui Pepe Rein. [ citeste mai departe ]

Spania e triumful unei generatii, al unei filosofii despre fotbal. Titlul mondial consacra victoria unui stil integru si limpede, al consecvenței și pragmatismului. Până și neconvocarea lui Marco Senna, o nedreptate istorică făcută celui mai bun fotbalist al ei la Euro 2008, a rămas în umbră - stilul și echipa au mers înainte, tiqui-taca, tiqui-taca, trecând aproape imperturbabil de toți, după o sincopă cu Elveția care părea că-i distruge înainte de a începe. Au continuat însă calmi, siguri pe ei și pe fotbalul lor. [ citeste mai departe ]