Costi
Rogozanu

Total de acord cu editorialul lui Richard Williams, şeful departamentului de sport de la The Guardian. am avut o finală mare urîtă, de tatonare, joc dur, speculare de greşeli, ticataca nesfîrşit, pîndă. Nimic glorios, puţine momente de goană nebună după victorie, mulţi nervi pe teren.

Finala mică Germania-Uruguay a fost adevărata finală şi probabil cel mai frumos meci de la CM2010. M-am bucurat de el deşi l-am văzut în reluare, ştiind rezultatul.

Finala mică este văzută ca "umplutură", ca meciul cel mai neinteresant dintr-un campionat mondial. [ citeste mai departe ]

Cum meciul stă să înceapă m-am gîndit să le dedic favoriţilor o melodie din ţara lor şi din copilăria mea. [ citeste mai departe ]

Prietenul Florin Poenaru cu un link excelent despre motivul pentru care Olanda ar putea sa nu cistige campionatul mondial. N-a avut o dictatura serioasa din '30 incoace.

Consider the roster of previous winners: Uruguay (1930 and 1950); Italy (1934, 1938, 2006); Germany (1954, 1974, 1990); Brazil (1958, 1962, 1970, 1994, 2002); England (1966); Argentina (1978, 1986); and France (1998). England is the only country on that list that has maintained democratic government throughout the 80 years in which the World Cup has been contested. [ citeste mai departe ]

un anunţ pe facebook şi twitter de la Ronaldo. Sînt tătic dar nu veţi cunoaşte mama (s-o căutăm printre "prieteni"). Dar sînt fericit:). M-am gîndit că aţi vrea să ştiţi asta după ce am plecat acasă încă din optimi. am găsit ştirea pe primul loc în topul citirilor în El Pais - mai multe vizionări decît Nadal. [ citeste mai departe ]

Update: Iar dorinţele mele irelevante s-au îndeplinit. Brazilia pleacă acasă. Ole.

Înainte meciului

Meciul încă n-a început. Dar eu ştiu cine ar trebui să piardă. Brazilia. iată motivele:

- nu-mi place jocul estetizant. Ca orice estetism, mai mare e mitul decît expresia sa propriu-zisă. brazilia nu mai are nici pe departe acea amprentă unică de acum zeci de ani. [ citeste mai departe ]

Am scris o mică odă etimologico-simbolică despre mingea de fotbal şi despre cum Jabulani păstrează, de fapt, perfect tradiţia. În ofcorso.ro.

Un fragmenţel aici:
Mingea este o alipire a zeiţei norocului şi a zeiţei fertilităţii. Cu frică de destin şi cu adoraţie pentru balon. Iubirea mingii este cultul modern al zeiţei Fortuna, spune Peter Sloterdijk, e dragostea pentru nedreptatea destinului pe care o împărtăşim cu toţii. Mingea e adevăratul personaj, e un cuvânt care poate genera tomuri întregi de filozofie şi psihanaliză. [ citeste mai departe ]

Un articol excelent despre conflictul stîngii cu fotbalul: text scris de Florin Poenaru. De ce nu suportă stînga fotbalul? De ce una două se ajnge la argumente precum cele expuse de Terry Eagleton, cum că fotbalul ar fi un soi de opium al popoarelor. Poenaru surprinde perfecte pericolul clişeistic din gîndirea critică-cool. Îmi permit să citez mai mult pentru că merită:
Altceva însă, mult mai specific, este dezamăgitor în intervenţiile de tip Eagleton. [ citeste mai departe ]

I-am găsit în Le Monde, doi tipi care fac un mişto teribil de echipa Franţei. Numai că amîndoi amintesc de nişte clasici ai băşcăliei geek - neozeelandezi în New York (cu o echipă la Cupa Mondială, cine ar fi crezut, mai mult decît onorabilă) în serialul excelent "Flight of the concords".

Dar mai întîi francezii, RayMan, La Chanson du dimanche. Mesaj simplu: Noi ce tactică avem, coach? Ce plan? Versurile sînt aici pentru amatori francofoni. [ citeste mai departe ]

Asta i-a spua Anelka antrenorului Raymond Domenech. Jucătorul a fost scos de antrenor la pauză. A intrat Gignac şi n-a făcut nimic cu Mexicul. Mai corect spus, a făcut un nimic şi mai complet decît nimicul produs de Anelka. Mă rog, fraza reprodusă de L'Equipe pe prima pagină fără bipuri şi "..." a generat reacţii în lanţ.

Evra intrase în transă paranoidă, el era preocupat de cine l-a turnat pe Anelka: avem un trădător! [ citeste mai departe ]

Ţin cu echipele antisistem din Africa de Sud. Antisistem însemnînd că vor să joace, să lupte, să rişte, că nu au făcut din fotbal un soi de joc cu derivate la bursă. Una e SUA pe care am aplaudat-o cît am putut de unul singur prin casă azi. A doua e Argentina - Maradonna e complet virusat de spiritul jocului - şi dacă o să ia bătaie ne vom uita cu ochii măriţi de dragoste. A treia ar fi Anglia care din cu totul alte motive decît Argentina nu poate să nu intre în spiritul dramei fotbalistice, e în destinul ei. [ citeste mai departe ]