Daniel Spătaru

Translaţie brutală, cu efect deprimant. Fotbalul ne transferă într-o altă dimensiune, din sala tronului, unde starurile sărută trofeul Cupei Mondiale, în matineul Ligii Europa şi ne aruncă apoi pe drumurile desfundate ale Ligii I.

Cupa Mondială n-a fost chiar un vis, dar a fost altceva în meniul nostru fotbalistic. Am învăţat de la Argentina că fotbalul nu înseamnă numai talent, ci şi pricepere, uruguayenii ne-au arătat că fotbalul are suflet, iar nemţii au făcut dovada că tinerii pot fi încântători, dar câştigurile consistente vin o dată cu maturitatea. [ citeste mai departe ]

Valoarea fotbalului african se dezvăluie haotic şi imprevizibil. În situaţia de acum a Ghanei, de a juca pentru calificarea în semifinale, se puteau găsi la fel de bine Coasta de Fildeş sau Nigeria.

Reţeta succesului fotbalului din Africa este una proprie, la fel ca şi cea a prăbuşirii. Sentimentul de mândrie patriotică, atât de uzitat cu ocazia turneelor finale, se transformă la africani în stigmatul apartenenţei la o naţiune sau chiar la un continent. [ citeste mai departe ]

Nigeria este probabil cea mai ghinionistă echipă de la turneul final, exemplu de cum se poate termina pe ultimul loc într-o grupă în care, la cum s-a jucat, i s-ar fi cuvenit locul al doilea.

A avut neşansa să întâlnească Argentina chiar la debut, iar jucătorii, deşi de multă vreme trăiesc şi joacă în Europa, atunci când se reunesc sub emblema Super-Vulturilor capătă o consistentă inocenţă, care le tulbură limpezimea ambiţiilor. [ citeste mai departe ]

În 1986 Diego Maradona a tras după el naţionala Argentinei până în finala Campionatului Mondial, pe care a şi câştigat-o. Patru ani mai târziu, în Italia, a făcut cam acelaşi lucru, doar că a ratat nedrept trofeul, din cauza unui penalty pe care arbitrul mexican Codesal Mendez l-a făcut cadou Germaniei, în minutul 85 al meciului decisiv.

Cu excepţia lui Jorge Valdano, colegii de generaţie ai lui El Pibe D'Oro n-au rămas să scrie marea istorie a fotbalului. [ citeste mai departe ]

La marea reunire a echipelor din grupa B, Europa a trimis o echipă din Balcani. Şmechereşte şi oportunistă a venit Grecia la primul meci de la Mondiale, aşteptând greşeala adversarului, fără chef de efort şi idei.

De când i-a adus titlul european, în 2004, Otto Rehhagel n-a învăţat-o decât să-şi perfecţioneze antijocul şi recunoaşterea a obţinut-o la Euro 2008, când selecţionata elenă a împărţit cu România titlul "echipa cu cel mai urât joc de la turneul final". Dealtfel, cele două selecţionate seamănă şi acum foarte mult ca atitudine şi stil de joc. [ citeste mai departe ]

Fiind un sport al maselor, fotbalul capătă forma pe care i-o dau starea de spirit şi nivelul societăţilor care îl practică. Cea mai bună măsură a acestui enunţ îl dau, din patru în patru ani, turneele finale ale campionatelor mondiale, care chiar dacă nu sunt tocmai reprezentative la nivel valoric, ele exprimă totuşi orientările şi aşteptările din anumite zone ale planetei.

Deşi Campionatul Mondial din Africa de Sud este a 19-a întâlnire majoră la nivel global, din acest punct de vedere fotbalul se poate împărţi deja în trei etape. [ citeste mai departe ]

În ziua în care la Bucureşti suporterii Stelei se băteau cu forţele de ordine, la Rotterdam, poliţia olandeză aresta peste 70 de fani ai lui Feyenoord. Periodic, Franţa şi Italia se confruntă cu violenţa feroce ale aşa-zişilor "hooligans", în bătălii sângeroase, soldate uneori cu morţi de ambele părţi. În general, germenii unui extremism sesizat în rezultatele diverselor alegeri de pe continent, îi vedem sporadic explodând în stradă. [ citeste mai departe ]

Trei dintre comentatorii VoxPublica îşi exprimă părerile despre evoluţia/involuţia campionatului intern. Ionel Lespuc şi Daniel Spătaru trec actuala Ligă I prin prisma Diviziei A de dinainte de 1989, iar Viorel Dobran pune accent pe metehnele şefilor actuali ai cluburilor şi duce fotbalul în zona infracţionalităţii. Vă invităm să completaţi cu propriile păreri şi să comentaţi alături de ei.

Ionel Lespuc: Campionatul acesta este cel mai echilibrat din câte îmi amintesc. [ citeste mai departe ]

În fotbalul românesc se vorbeşte mult şi prost. Tone de tâmpenii sunt debitate în fiecare seară pe cel puţin trei-patru posturi de televiziune şi abia dacă se surprinde esenţialul în noianul de presupuneri, intenţii, obiective, invective sau mişto-uri.

S-a întâmplat însă ca după meciul Rapid - FC Timişoara să se vorbească la obiect. Marian Iancu, vechi procesoman, care vrea să-l bage la puşcărie pe Mircea Sandu, însă neapărat în celulă cu Blatter (avea Iancu acum vreun an dovezi care urmau să zguduie FIFA! [ citeste mai departe ]

Nu se ştie clar când a pierdut publicul pariul cu naţionala, iar naţionala pe cel cu fotbalul. Aproape pe nesimţite am ajuns într-un moment al resemnării, în care toate părţile s-au împăcat cu gândul că au pierdut câte ceva.

Jucătorii rămân indiferenţi când aud acordurile imnului naţional, suporterii şi-au pierdut obişnuinţa de a le mai ţine pumnii, dar şi emoţia care îi însoţea la jocurile tricolorilor. Echipa nereprezentativă a României este selecţionata de fotbal, cota sa de popularitate scăzând sub cea a unui club din Liga I. [ citeste mai departe ]