feed-image

“Obiect de patrimoniu” pentru baschetul românesc

vezi toate articolele de
07 mai 2010 la 23:19 6 comentarii 102 vizualizari.

Iubitorii baschetului îl ţin minte, cu siguranţă, pe Marcel Ţenter, fostul internaţional din anii ‘90. Era un veritabil argint viu. Se mişca de la un panou la altul ca un perpetuum mobile, dribla şi pasa cum n-am mai văzut să o facă niciun fundaş în campionatul românesc. Era imprevizibil, plin de idei; nu ştiai niciodată dacă îi va trimite mingea lui Ghiţă Mureşan, sub panou, sau lui Mircea Cristescu, în zona de unde acesta înscria coşuri de 3 puncte aproape cu ochii închişi. La „U” Cluj sau la orice altă echipă a jucat, era puntea de legătură dintre antrenor şi jucători, persoana care mobiliza coechipierii, care salva meciul, omul dispus să stea chiar şi 40 de minute în teren, dacă era nevoie.

Acum, zvârluga cu numărul 14 şi-a pus costumul de antrenor. A mai pierdut din păr, s-a îngrăşat câteva kilograme, dar şi-a păstrat spiritul. „Dacă mă fac antrenor, nu mă voi mulţumi cu puţin. Vreau să fiu cel mai bun”, mi-a spus în urmă cu vreo trei ani, când şi-a agăţat bascheţii în cui, odată cu un alt jucător-legendă, Bubu Roschnafsky. A început ca „secund” la „U” Mobitelco, iar din vara lui 2009 a fost promovat. La primul său sezon ca antrenor principal în Divizia A, Ţenter a confirmat că nu s-a lăudat aiurea. Echipa lui a învins tur-retur campioana CSU Ploieşti în sezonul regulat, sezon pe care l-a încheiat în vârful clasamentului, cu numai cinci înfrângeri; a ajuns în finala unei cupe europene şi în ultimul act al play-off-ului Diviziei A, unde adversară îi va fi tot formaţia prahoveană. Explicaţia acestor rezultate bune pentru orice antrenor, dar excepţionale pentru un debutant, stă în migala cu care lucrează: Marcel a finisat o defensivă care l-ar umple de invidie chiar şi pe Mourinho, a exersat la infinit scheme şi a sudat relaţiile dintre jucătorii clujeni, pe care îi socoteşte familia sa. Nu a lăsat nimic la voia întâmplării, iar acest lucru face parte din fişa postului oricărui tehnician care vrea să performeze.

Ţara noastră este, de ceva vreme, raiul antrenorilor sârbi din eşalonul doi. Alături de ei, în Divizia A sau la echipa naţională mai este loc pentru muntenegreni, israelieni, lituanieni sau americani. Prea puţin pentru români, care, pesemne, nu sunt calificaţi îndejuns. De aceea, un profesionist cum este deja şi un învingător cum sunt semne că va deveni în scurt timp Marcel Ţenter ar trebui declarat, aş spune,  „obiect de patrimoniu” pentru baschetul românesc. Unul care trebuie ajutat, încurajat, răsfăţat.



6 comments
  • 1

    Ca fost jucator de performanta, aplaud acest articol.

  • 2

    Daca e cum spuneti (si o spuneti cu prea mult foc incit sa nu va cred), bravo lui. Dar lui, caci pentru el o face.

    Nu cu rautate, dar ma amuza invidia lui Murinho :” Marcel a finisat o defensivă care l-ar umple de invidie chiar şi pe Mourinho”.

    A trecut Jose la basket?

  • 3

    @victor L: Salut!
    Nici vorba de intentia unei polemici, ba din contra.
    Poate cu un patos amplificat, autorul evidentiaza ceea ce cunosc doar cei care, ani de zile, au fost in terenul de basket, sau in tribune, intelegand ce se petrece in teren.
    Aici, in 20-30 secunde, se intampla ceea ce, pe un teren de fotbal, are nevoie de multe minute. La basket, in fiecare 20-30 sec.; la fotbal, din cand in cand, cateva minute. De aceea, multi nici nu observa cele 20-30 de secunde. Si pentru fazele fiecaror 20-30 sec, diferite in fiecare interval, se consuma multe ore de antrenament si multa ingeniozitate a antrenorului si a fiecarui jucator, mereu altul in fiecare faza, chiar daca are acelasi numar pe tricou.
    Asta a fost Tepter, si ca el multi altii, cu un singur nume: jucator de basket!
    (Am avut fericirea sa ma numar printre ei).

  • 4

    @Americanul (3): Corectie

    Asta a fost Tenter …

  • 5

    @Americanul: Sa-i uram lui Marcel Tenter sa ajunga un si mai mare antrenor!

  • 6

    Frumos articol, bine spus! Felicitari Marcel! De cand este Antrenor principal si nu numai, am avut ocazia sa fiu prin preajma lui. Il iubesc pe neamt, pentru ca la modul in care se pregateste pentru fiecare antrenament, meci, competitie imi da dreptul sa il consider “neamt”. Am mai vazut antrenori, papagali, oameni care au o titulatura… dar Marcel MUNCESTE.
    Ar fi frumos ca echipa sa ia campionatul! Insa in Romania cei ce muncesc si sunt corecti au mai mult de pierdut decat cei ce “rezolva”.
    Ma inclin in fata lui Marcel si jos palaria, este un exemplu bun pentru toti romanii.

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
coordonator sportvox.ro
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe SportVox

Ultimele comentarii

Adrian Mutu Africa de Sud Anglia antrenor Barca Barcelona Becali Bosnia box Brazilia bute campionat campionatul mondial Campionatul Mondial de fotbal capello CFR Cluj Champions League Chelsea chivu CM 2010 Coreea de Nord Cupa Mondiala Dragomir Dumitru Dragomir echipa naţională Euro 2012 Europa League FIFA finala Fiorentina Forlan FRF Germania Ghencea Gică Hagi Grecia guardiola Hagi handbal ilie dumitrescu Italia liga 1 Liga I Liverpool LPF lucescu lucian bute marian iancu mihai goțiu Mircea Lucescu Mircea Sandu Mitică Dragomir mondial mondiale Mourinho nadal nationala Olanda Pele Portugalia rapid Real Madrid ronaldo Ronnie O'Sullivan Rooney Răzvan Lucescu Serbia snooker Spania SUA tenis transferuri UEFA Unirea Urziceni uruguay Vaslui Victor Piţurcă vuvuzela WC 2010 Wimbledon

© 2010 sportvox.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.