RAFA SI NOLE, PASTILELE SI GLOBULELE

Incepe o noua editie a turneului “Australian Open”. Tenisul pentru mine, asa cum am mai subliniat aici, reprezinta unul din sporturile mele favorite: il privesc cu placere la televizor sau in arena, il comentez regulat la Sport1TV tot cu mare placere, il joc de cel putin doua ori pe saptamana fara sa simt efortul fizic pentru ca-mi place sa ma aflu pe teren! Si, credeti-ma, nu fac doar act de prezenta, meciurile cu partenerul meu traditional din ultimii ani, fostul international de fotbal Gigi Multescu, fiind deosebit de incrancenate ca si cand cine stie ce finala de Mare Slem am juca…

Asadar, cred ca stiu cu ce se “mananca” sportul asta… Cam din `70, cand m-am apucat sa joc impulsionat, ca orice copil din vremea aia, de marele ispravi ale lui Ilie Nastase, pot sa va vorbesc despre meciuri memorabile si eroii lor de neuitat…  In mai multe articole postate aici am vorbit despre progresele incredibile din tenis in ultimele patru decenii. Ritmul jocurilor de pe vremea lui Nastase fata de cel al meciurilor de-acum pare ca un vals lent si demodat de pe vremea bunicii fata de zbantuiala din Bamboo…

Si mie imi place sa vad, sa comentez si sa ma minunez de rapiditatea schimburilor de mingi, care de multe ori o bate pe cea din tenisul de masa, dar uneori imi spun ca ceva e cusut cu ata alba si placerea se diminueaza. Stiu, se tot vorbeste ca limitele umane sunt… nelimitate si ca materialele de concurs pot fi folosite si la constructia aeronavelor, dar e ceva necurat la mijloc, multe dispute de pe teren fiind mai ceva ca jocurile din calculator. Si, fiindca am vorbit de ceva necurat, totul pleaca de la goana dupa cat mai multi bani, care, nu-i asa? sunt ochii… Necuratului!

Ca un simpatizant declarat al sarbului Novak Djokovic, am ramas incantat de seria incredibila a rezultatelor sale din 2011. Insa, inca de la editia trecuta a turneului australian, m-am intrebat cum si-a rezolvat asa brusc problemele de respiratie care l-au sacait ani de zile si care l-au facut uneori sa abandoneze in meciurile care se prelungeau fara masura?! Dintr-odata sarbul a inceput sa dispute cu nonsalanta intalniri de cate cinci seturi, dand impresia, la sfarsitul lor, ca e apt pentru inca una la fel! Raspunsul a incercat sa-l dea Luminita Paul in “Gazeta Sporturilor” citandu-i pe ziaristii americani de la “Wall Street Journal”. Acestia au descoperit, inainte de US Open, ca Nole foloseste o capsula hipobarica pentru a se pune in forma. Prin simularea conditiilor de altitudine se elimina mai repede oboseala, creste numarul de globule rosii din sange, acidul lactic dispare si iata cum Djokovic rezista mai mult pe teren fara acele probleme de respiratie despre care vorbeam…

Asadar, totul in lumea asta are o explicatie. Este ea, in cazul actualului numar unu in tenisul masculin, cea corecta?!! Treaba cu “cresterea numarului de globule rosii” am tot auzit-o in cazul ciclistilor, acestia fiind clienti fideli ai stirilor cu sportivi dopati sau banuiti de practici necurate. Vezi numai cazul celebrului Lance Armstrong… Trebuie sa recunoasteti ca ceva suna cam bizar in toata aceasta “afacere” cu capsula hipobarica (ce termen pompos!!!), care s-ar putea sa mascheze ingurgitarea unor capsule mult mai banale, colorate si datatoare de energii supraomenesti….

Apropo de aceste “pastilute”, despre Nadal se vorbeste mult prin “targ”. Am facut-o si eu aici. Inainte de “Turneul Campionilor” din noiembrie trecut, francezul Yannick Noah, despre care se poate spune orice cu exceptia faptului ca nu cunoaste toata “bucataria” tenisului, odata ce l-a practicat la cel mai inalt nivel, el insusi fiind un atlet de exceptie (!), le-a amintit in “Le Monde” “prietenilor spanioli” ca rezultatele lor din ultima vreme sunt mincinoase! Atunci Nadal si compania au sarit in sus mai ceva ca Serghei Bubka! Ce te faci, insa, cand chiar spaniolii fac misto crunt de ilustrul lor compatriot?! La inceputul acestui an o televiziune a difuzat un moment de umor in care erau folosite celebrele imagini de la US Open cand, la o conferinta de presa, din cauza unor crampe musculare, Nadal se “scurge” sub masa, numai ca vorbele erau schimbate. Rafa este intrebat din sala daca si-a luat “pastilutele” si daca au fost in numar suficient?! Cam jenant pentru musculosul jucator care, nu demult, a fost declarat sportivul spaniol al tuturor timpurilor… Sa ne amintim ca la inceputul noului mileniu si Marion Jones a fost declarata una dintre cele mai mari atlete din istoria sprintului…

Culmea e ca si Nadal a gasit o “masinarie” pentru a masca folosirea anumitor “intaritoare”. Iata ce scria luna trecuta, de data aceasta ziarul argentinian “La Nacion”: inaintea finalei de Cupa Davis Spania-Argentina, Rafael Nadal a apelat la un balon aseptic cu pereti de plastic transparent care are un sistem de ventilare si purificare a aerului ce il face curat in proportie de 99,995%. Astfel, dispar efectele oboselii, se imbunatateste oxigenarea creierului, acidul lactic e eliminat, scade nivelul glicemiei…

O sa ma intrebati ce vreau sa scot in evidenta prin intermediul acestor randuri? Mai nimic! Sunt constient ca nu te poti pune impotriva curentului. Lumea vrea cat mai mult spectacol, cat mai multa rapiditate, cat mai multa rezistenta. Mai ceva ca in jocurile de pe calculator! Eu unul, insa, nu vreau asa ceva! Nu pentru ca nu-mi plac deloc jocurile computerizate… Nu!!! Ci pentru ca eu inca mai cred ca nu-i totul minciuna in viata asta! Stiu ca sunt un mare naiv… Eu n-as putea sa merg niciodata la un spectacol de wrestling, stiind ca totul e aranjat ca la teatru, sub masca unui spectacol sportiv. Raman uimit de numarul mare de spectatori de la aceste circareli. Mi-e mila de acesti oameni! Asa cum mi-e mila de comentatorii TV care se dau de ceasul mortii incercand sa ne explice ce se intampla, folosind termeni “de specialitate”. Insa la wrestling, stiindu-se ca-i o minciuna de la un cap la altul, nu-i controleaza nimeni “la steroizi” pe umflatii din ring…

Ce te faci insa cu celebrii baschetbalisti? Noua conventie colectiva de munca din Liga nord-americana de baschet (NBA) prevede, potrivit cotidianului francez “L`Equipe”, ca jucatorii sa fie controlati antidoping de cel mult doua ori in intersezon, intre lunile iulie si septembrie, si de cel mult patru ori in total intr-un an!!! Si mai e ceva: controalele antidoping si antidrog nu pot avea loc in seara meciurilor!!! Mai ramanea de stipulat, zic eu, doar ca aceste controale trebuie anuntate cu o luna inainte… Sau, poate, acest lucru se subintelege…

E clar, daca oamenii obisnuiti vor sa vada supraoameni, hai sa le oferim aceasta posibilitate, si-au zis “baietii destepti” din NBA. Si, e clar, asa gandesc si altii din alte “ligi”, cum ar fi NHL,WTA, ATP, FIA, UCL, etc.

Eu unul, insa, ma delimitez si fac cu acest prilej o propunere “revolutionara”: sa se organizeze doua feluri de competitii: una pentru sportivi dopati, la care sa asiste numai spectatori dopati cu… prostie, iar cealalta pentru putinii sportivi “curati”, la care sa asiste doar putinii naivi care prefera ca mingea sa treaca mai lent peste fileu, dar sa fie lovita de un OM si nu de un FRANKENSTEIN!